INTERVIU Vasile Calofir: "In liceu chiuleam, furam paine proaspata de la fabrica, aduceam tuica de acasa"

Vasile e amicul tuturor, poti sa dai peste el in Vama Veche si sa beti o bere impreuna, poti sa-l aplauzi la spectacolul de teatru si apoi sa stati de vorba in culise sau poti sa ii iei un interviu de peste 90 de minute si apoi sa te duca pana la metrou cu masina si sa mai vorbiti putin. Vasile mi-a vorbit despre copilaria la tara, despre lucrurile nebunesti izvorate din imaginea sa si puse in practica pe aleile satului si in curtea bunicilor si despre muncile campului si serile in familie, iarna petrecute la gura sobei cu povesti din razboi si vara - in sopronul racoros. Si mie imi vine mai usor sa fiu eu, sigur ca nu profund, nu cum sunt la mine in sufragerie, in intimitatea mea, ci omul care intra instantaneu intr-o relatie cu o persoana pe care nu o cunoaste sau cu o persoana pe care nu a mai vazut-o de foarte multa vreme. A venit din Rusia, a trecut pe acasa si multi s-au ascuns in acel moment, au trait prin gropi, prin sobe si prin sure, dar el a plecat mai departe, pentru ca avea copii si nu voia sa fie condamnat de Curtea Martiala. Am dormit in gara pentru ca nu aveam rude la Bucuresti si mai intervenea si un soi de orgoliu, pentru ca nu voiam sa ma intorc acasa fara sa fi facut ceva. In "Ferma", de exemplu, am avut momente de renuntare, iar Iulia Vantur m-a intrebat de ce si i-am zis: "Pentru ca asa arata un om liber, un om care poate renunta oricand, care nu e constrans, care nu are nicio obligatie, care nu trebuie sa demonstreze nimic nimanui." Dar a fost o chestie haioasa, la un moment dat eu am vrut sa ajut pe cineva si cand am ridicat privirea am vazut ca erau niste oameni de la mine din sat si am zis ca asta nu e bine. Vasile Calofir nu e de neatins, cu Vasile te intalnesti si in Vama Veche, azi am stat mult de vorba cu baiatul de la spalatoria de pe colt. Eram pusti si ma uitam la televizor si vedeam toate Revelioanele si toate scheciurile cu Dem Radulescu si pe urma sa fii in clasa de curs si pe usa sa intre chiar Dem Radulescu...Nu e putin lucru si deloc usor din punct de vedere emotional. Era rosu la fata, era foarte cald afara, a stat cu noi un pic si la un moment dat m-a luat de umeri, m-a dus pe hol, ne-am oprit fata in fata si mi-a zis: "Fii atent, tine minte asta, tu din meseria asta ai sa mananci cozonac.