Intr-un interviu oferit ziarului Adevarul Moldova, Golubitki spune ca problemele economice cu care se confrunta Rusia acum nu constituie un obstacol pentru a restitui cele 93 de tone de aur Romaniei, insa, invocad si chestiunea celor 510 de tone de aur spaniol, restituirea nu se va intampla niciodata. Domnule Golubitki, ce va leaga acum de Republica Moldova? Ce ma leaga de Moldova? Si prietenia pe care o duc de multi ani cu oameni minunati, cum ar fi Vlad Druc, Mihai Poiata si Anatol Danilisin. Dar si geografia: in fiecare an petrec cel putin trei luni de vara in Moldova. Din punct de vedere emotional, sunt ingrijorat de soarta Moldovei, de viitorul ei, pe care il vad doar in unirea cu Romania. Aceasta risipa, insa, nu are nicio importanta, pentru ca aceste 93 de tone reprezinta o cantitate de aur ridicola pentru Rusia, chiar si cu toate dificultatile economice. Este un pic mai putin de 3,5 de miliarde de dolari, la costul actual. Nu se pune problema daca aurul a fost cheltuit sau nu, dar daca exista cea mai mica sansa pentru a fi restituit. Cand am scris "Aurul romanesc", iar apoi am oferit un interviu pentru un film documentar cu acelasi titlu, care a aparut acum un an, am exprimat indoieli serioase ca exista macar sanse efemere pentru restituire. Unii istorici rusi sustin ca, in conformitate cu arhivele Romaniei socialiste si caietelor lui Ceausescu, cel putin 80% din aurul romanesc a fost repatriat Romaniei in anii 1948-1949, iar restul a fost decontat in anii 1946-1948 drept reparatii pentru daunele cauzate de Romania Uniunii Sovietice in razboi. Mai bine spus, "Aurul Moscovei", asa cum este numita in Spania (Oro de Moscu). In 1936, la inceputul razboiului civil, Spania a trimis in Uniunea Sovietica 510 tone de aur, constituind 73% din totalul stocurilor Spaniei. La banchetul organizat de Biroul Politic cu ocazia acestei tranzactii de succes, Iosif Visarionovici Stalin a declarat bucuros colegilor de partid: "Spaniolii nu isi vor mai vedea aurul ca pe propriile... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro