INTERVIU Scriitorul Eric-Emmanuel Schmitt: "Tata ma lua cu el la spital, la copiii infirmi"

Eric-Emmanuel Schmitt, unul dintre cei mai cititi scriitori francezi contemporani, distins cu peste douazeci de premii literare si primind titlul Chevalier des Arts et des Lettres, priveste farfuria din fata sa si zambeste, in barul de langa Hotelul Cismigiu, unde e cazat. E si o femeie foarte tandra, plina de dragoste si, chiar si astazi, plina de bucurie. Aveam prieteni, dar puteam foarte bine sa stau multe zile fara sa-i vad deloc, nu ma deranja, pentru ca citeam "Cei trei muschetari" - deci eram si eu un muschetar, pentru ca ascultam muzica si luam lectii de pian. Imi mai place sa cant la pian - dar nu de unul singur, ci sa acompaniez o cantareata, un violonist, un violoncelist, deci sa fac muzica alaturi de altii. Mama ne-a luat pe mine si pe sora mea mai mare sa vedem "Cyrano de Bergerac" de Edmond Rostand, cea mai populara piesa de teatru franceza. Cand am scris "Domnul Ibrahim si florile din Coran", m-am folosit de empatie si de emotie pentru a-l face pe cititor sa devina mai tolerant. Exista un moment special in viata dumneavoastra, unul pe care il considerati un reper si care a inspirat cartea "Noaptea de foc", in curs de aparitie si in limba romana, la Editura Humanitas. Cand personajele din capul meu imi spun: "Trebuie sa fiu un roman!", devin un romancier, cand imi spun "Trebuie sa fiu o piesa de teatru!", incep sa lucrez la o piesa de teatru, iar pentru un personaj care vrea sa fie un film, devin cineast. Volumele sale care alcatuiesc "Ciclul invizibilului - Milarepa" (1997), "Domnul Ibrahim si florile din Coran" (2001), "Oscar si Tanti Roz" (2002) si "Copilul lui Noe" (2004) s-au aflat luni intregi pe listele de bestselleruri din numeroase tari.

acum 81 luni (8 Jan 2016)

Eric-Emmanuel Schmitt, unul dintre cei mai cititi scriitori francezi contemporani, distins cu peste douazeci de premii literare si primind titlul Chevalier des Arts et des Lettres, priveste farfuria din fata sa si zambeste, in barul de langa Hotelul Cismigiu, unde e cazat. E 9.00 dimineata si isi ia micul dejun - o omleta simpla - inainte de a incepe interviul. E la o zi dupa ce s-a aflat pe scena Ateneului Roman din Bucuresti, unde a sustinut, pe 9 decembrie, o conferinta moderata de Marina Constantinescu, la invitatia Editurii Humanitas Fiction si a Insitutului Francez. "Dupa asa un tur de forta, cand vreau sa ma refac, stau singur", povesteste fara sa lase sa se vada vreo urma de oboseala. Glumeste mult si rade cu pofta. Si-a lansat la Bucuresti romanul "Femeia in fata oglinzii", despre care recunoaste ca este inspirat de o femeie pe care a iubit-o in realitate si care a murit. "Acesti oameni, chiar daca nu mai sunt printre noi, continua sa ma inspire", povesteste scriitorul. Eric-Emmanuel Schmitt: Am descoperit o noua generatie optimista, o generatie care vrea sa ramana in Romania si care este, in acelasi timp, foarte deschisa catre lume. In sala se afla un public de toate varstele, fireste, dar majoritatea facea parte din aceasta generatie tanara care n-a cunoscut anii comunismului. Obisnuiam sa simt mai degraba o tristete si m-a bucurat ca astazi n-o mai regasesc si ca vad, in schimb, vitalitate. Am mai fost o data in Romania, in urma cu doi ani, ca sa vad o montare dupa piesa mea, "Variations enigmatiques" / "Variatiuni enigmatice". Am cunoscut-o atunci pe fiica lui Eugen Ionescu si tot atunci am mers sa vad Carpatii. In Romania, am descoperit ceva ce mi-a placut mult, faptul ca cititorii sunt in acelasi timp latini si slavi. Pentru ca aici exista o importanta a inimii, care e atat de slava, si intelectul, care este atat de latin. Simt ca ei ma citesc asa - si cu inima, si cu mintea, deci romanii sunt niste cititori care imi convin. Si acum es... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro