INTERVIU Scriitorul Andrew Solomon: "In parenting, e periculos sa dai solutii universale"
Pornind de la o sarcina jurnalistica - un material pentru "The New York Times" despre comunitatea surzilor, Andrew Solomon intervieveaza timp de zece ani 300 de familii si patrunde in povestile unora dintre ele, care se confrunta cu probleme precum surditatea, nanismul, sindromul Down, autismul, schizofrenia, cu problema copiilor afectati de dizabilitati de tot soiul, a celor superdotati, nascuti in urma unui viol sau delincventi, a celor care aleg sa-si schimbe genul, intr-un exercitiu care pledeaza pentru empatie si pentru recunoasterea diferentelor care ne unesc. Si, pe masura ce patrundeam mai adanc in lumea lor, eram din ce in ce mai marcat de realitatea ei: era atat de aproape de experienta comunitatii gay, de cei care se nasc din parinti heterosexuali care nu stiu, apoi, cum sa se apropie de acesti copii, pentru ca sunt altceva, ceva diferit de orice au intalnit pana atunci. Vedeti, cea mai mare provocare pe care cred ca o traiesc multi parinti e ca pe de o parte, trebuie sa-ti schimbi copilul - sa nu faci ar insemna sa-l neglijezi, asa ca incerci sa-l inveti bunele maniere, sa citeasca, sa socoteasca -, sa-i oferi un sistem de valori, dar in acelasi timp trebuie sa-l accepti asa cum e si sa te bucuri de ceea ce este el, sa-l ajuti sa se simta sigur in pielea lui si sa aiba incredere. Cred ca oamenii care sunt liberali si plini de acceptare au devenit si mai liberali, si mai plini de acceptare, iar cei care sunt brutali si cu mintea inchisa, au devenit si mai brutali, si mai inchisi, fiindca, de fapt, pentru ei, experienta de a se deschide este una dureroasa pentru ca ar insemna confruntarea cu o trauma.
Scriitorul american Andrew Solomon (52 de ani) a fost prezent in Romania, in urma cu doi ani, pentru a-si lansa prima carte aparuta in romaneste, "Demonul amiezii. Cea mai recenta carte aparuta in romaneste a lui Andrew Solomon este "Departe de trunchi" (Editura Humanitas, 2016, traducere de Miruna Voiculescu), o colectie impresionanta de povesti reale despre familii exceptionale si copiii lor, care a fost scrisa si cronologic, dupa "Demonul amiezii".
Pornind de la o sarcina jurnalistica - un material pentru "The New York Times" despre comunitatea surzilor, Andrew Solomon intervieveaza timp de zece ani 300 de familii si patrunde in povestile unora dintre ele, care se confrunta cu probleme precum surditatea, nanismul, sindromul Down, autismul, schizofrenia, cu problema copiilor afectati de dizabilitati de tot soiul, a celor superdotati, nascuti in urma unui viol sau delincventi, a celor care aleg sa-si schimbe genul, intr-un exercitiu care pledeaza pentru empatie si pentru recunoasterea diferentelor care ne unesc.
"Weekend Adevarul": Departe de trunchi" a aparut de curand in romaneste. Amandoua cartile sunt despre cum oamenii reusesc sa transforme in ceva pozitiv si plin de sens situatii care, la prima vedere, par pline de negativitate. Daca in "Demonul amiezii" era vorba despre ceva ce ii roade pe oameni din interior, in "Departe de trunchi" este vorba despre circumstante exterioare care ii afecteaza, lucruri care nu tin de ei insisi - de exemplu, faptul ca, de multe ori, familiile lor nu sunt chiar ceea ce si-ar fi dorit. Din multe puncte de vedere, cele doua carti sunt diferite, insa daca privesc catre ce le face asemanatoare, atunci este vorba tocmai despre raspunsul la acesta intrebare: o energie umana, o tarie a oamenilor de a face fata. As spune despre "Departe de trunchi" ca este ca o largire spirituala a continutului din "Demonul amiezii".
V-a luat zece ani sa scrieti "Departe de trunchi... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro