INTERVIU Scriitoarea Lola Lafon: "Nu este Nadia Comaneci cea reala. Am scris despre un mit"

INTERVIU Scriitoarea Lola Lafon:

Lola Lafon (39 de ani) vorbeste cu usurinta limba romana, iar atunci cand nu isi aminteste un cuvant, il spune in franceza si te priveste curioasa. Spune ca baletul se aseamana, intr-o oarecare masura, cu gimnastica si ca, de aceea, simte ca intelege activitatea Nadiei Comaneci. I-am trimis un e-mail, unul adevarat de aceasta data, i-am spus ca sunt o scriitoare de origine franceza si ca am scris un roman despre ea. Am sris o parte din carte fara dialog, dupa care am realizat ca daca acesta lipseste, fac exact ceea ce au facut si restul: scriu despre un trup armonios si nu ma apropii de personaj. Am plecat de aici la varsta de 12 ani, pentru ca parintii s-au speriat putin de propaganda si au zis ca e mai bine sa merg la scoala franceza.

acum 59 luni (28 Sep 2014)

Lola Lafon (39 de ani) vorbeste cu usurinta limba romana, iar atunci cand nu isi aminteste un cuvant, il spune in franceza si te priveste curioasa. Scriitoarea, nascuta in Franta, a ajuns in Romania impreuna cu parintii, care erau profesori de literatura franceza, si cu sora mai mare. Pasionata de balet, pe care l-a si practicat in adolescenta, Lola Lafon isi tine umerii drepti si priveste cu incredere inainte. Spune ca baletul se aseamana, intr-o oarecare masura, cu gimnastica si ca, de aceea, simte ca intelege activitatea Nadiei Comaneci. In ceea ce priveste volumul "Fetita care nu zambea niciodata", acesta nu este o biografie. Autoarea respecta evenimentele istorice, insa dialogul dintre ea si gimnasta este unul fictiv. Pe Nadia Comaneci inca nu a intalnit-o, dar i-a scris un e-mail in care i-a vorbit despre roman. Aceasta este cea de-a patra carte pe care o public, iar tema privitoare la imaginea femeii in societate am abordat-o si in romanele precedente. Mi-am dorit sa asez fata in fata cele doua lumi, occidentala si comunista, si sa am o perspectiva mai larga asupra modului in aceste sisteme priveau corpul femeii, in acest caz, al gimnastei. Nadia Comaneci mi s-a parut "personajul" potrivit pentru o astfel de carte, pentru ca ea si-a inceput cariera in timpul comunismului, dupa care a trait in capitalism. Ma simt si foarte apropiata de Romania, pentru ca am locuit aici, in copilarie, timp de opt ani. Initial, am scris aceasta carte pentru francezi si nici nu ma asteptam sa fie tradusa. Am venit si in Bucuresti, dar aici nu am gasit atat de multe informatii. In presa comunista, pe care am rasfoit-o la Biblioteca Universitara si la cea Municipala, am gasit, mai ales, fotografii cu gimnasta. Trebuie sa recunosc faptul ca imaginile respective spuneau foarte multe si ca mi-au folosit la "documentarea vizuala". Cu acea ocazie, am citit si decretele impotriva femeilor, despre care nu stiam aproape nimic. Presa o compara pe Nadia Comaneci cu Lolita lui Nabokov Ce ati ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro