INTERVIU. Petre Mihai Bacanu: Unica libertate care s-a obtinut cu adevarat a fost libertatea de expresie

In ultimul an de regim ceauşist, 1989, cand era redactor la Romania liberă, a fost arestat pentru că ar fi realizat impreună cu colegii săi Mihai Creangă şi Anton Uncu, alături de inginerul Ştefan Niculescu Maier, maistrul tipograf Alexandru Chivoiu, matriţerul Nicolae Neacşu şi economista Elena Gheorghe, un ziar clandestin intitulat "Romania". Desigur, primeam informaţii din ce in ce mai greu, pentru că de unde aveam abonamente la France Press şi tot soiul de publicaţii, se ajunsese la situaţia absurdă că nici Pravda nu mai venea. Colegii de la Externe făceau o rubrică de fapt divers de pe glob, pe ultima pagină, in chenar, cu informaţii de pe agenţii sau din reviste. Au vrut o dată să mă facă şef de secţie şi inainte de arestare, dar am preferat să răman redactor de rubrică, aveam cateva rubrici pe care le ţineam. Ea fusese un fel de curea de transmisie intre secţia de presă a Comitetului Central şi redacţie, primea ordine de acolo şi le transmitea mai departe. Primeam la redacţie sute, mii, poate chiar zeci de mii de telegrame de la CAP-uri in sus, prin care toată lumea işi exprima adeziunea faţă de FSN. La noi presa a căzut mai mult decat in Occident, dar eu mă intalnesc cu tot mai mulţi oameni care imi spun că au avut perioade cand nu au mai citit ziare, dar se intorc acum la plăcerea de a citi un cotidian.

acum 103 luni (22 Dec 2015)

In ultimul an de regim ceauşist, 1989, cand era redactor la Romania liberă, a fost arestat pentru că ar fi realizat impreună cu colegii săi Mihai Creangă şi Anton Uncu, alături de inginerul Ştefan Niculescu Maier, maistrul tipograf Alexandru Chivoiu, matriţerul Nicolae Neacşu şi economista Elena Gheorghe, un ziar clandestin intitulat "Romania". A fost eliberat chiar in dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 şi a doua zi a preluat conducerea Romaniei libere. Petre Mihai Băcanu a povestit, special pentru suplimentul "Romania liberă - după 26 de ani", ultima sa zi de arest şi primele zile de jurnalism liber. Deşi acolo nu iţi ardea de glume, am avut aşa un moment şi l-am intrebat cum pot să plec fără un bilet de ieşire. Pe urmă, chiar am făcut glume pe seama asta, că eu mă consider un evadat, că nu am nici un document că am fost eliberat. După ce am examinat mai bine situaţia şi am văzut feţele gardienilor, mi-am dat seama că erau nedormiţi. Aşa că pur şi simplu am ieşit in stradă, unde am făcut un gest aproape involuntar, m-am aplecat şi am sărutat pămantul, că nu il mai văzusem de un an. Eu fusesem adus pe 1 decembrie de la Jilava la Cercetări Penale şi anchetatorul meu mi-a spus: "Cred că ai aflat ce se intamplă prin Europa". Eu nu aflasem nimic, că nu aveam de unde să aflu, eram in inchisoare. Dar el imi zice: "Băi, la noi nu se schimbă nimic, că la noi Tovarăşul e puternic, e iubit de cetăţeni", o placă pe care o mai auzisem. Dar am observat apoi că arestul Cercetări Penale al Securităţii era arhiplin, ceea ce imi sugera că se intamplă ceva. Nu mă gandeam că se va produce aşa repede, dar eram şi noi informaţi de ce se intamplă in lume. Desigur, primeam informaţii din ce in ce mai greu, pentru că de unde aveam abonamente la France Press şi tot soiul de publicaţii, se ajunsese la situaţia absurdă că nici Pravda nu mai venea. Colegii de la Externe făceau o rubrică de fapt divers de pe... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro