INTERVIU Patronul Eurolines: "Mediul de afaceri a fost ocupat de gasti. Acum au inceput sa se sparga"

In 1995 s-a intors in Romania si a infiintat o companie de transport care a devenit membra a retelei internationale Eurolines, iar acum conduce un grup de 14 firme cu peste 500 de angajati. Atunci am avut un sentiment profund de nedreptate: cum se poate ca aici sa fie asa si la doua ore de zbor sa gasesti numai porcaria aia de nechezol. Am pus doi oameni la vanzare de bilete, mai eram eu, contabilul, plus un partener care se ocupa de piulite si de suruburi la autocare. De cativa ani, o mana de oameni care devine din ce in ce mai mare, incearca sa schimbe mentalitatea asta ca oamenii de afaceri sunt hoti. Ii intreb: de ce vrei sa fii antreprenor si spun "ca sa n-am sef, ca sa castig mai mult, ca sa n-am program, ca sa fac bani mai repede". Am avut exemplu concret: cel mai bogat om al Romaniei - nu mai traieste, dar i-am spus-o in fata cand traia - sa duca in insolventa o firma si sa isi bata joc de trei-patru mii de oameni! Dar pana la urma e o chestie de educatie si de respect fata de cei din jur. Era mica, 12 ani, si a venit in Romania si m-a intrebat la un moment dat, eram in masina: "Tata, tu de ce in Germania porti centura de siguranta si in Romania nu?".

acum 65 luni (29 Dec 2014)

Dragos Anastasiu a plecat din tara in 1982, pe cand avea 18 ani. Mama plecase in Frankfurt cand aveam 16 ani si am cerut reintregire de familie". In 1995 s-a intors in Romania si a infiintat o companie de transport care a devenit membra a retelei internationale Eurolines, iar acum conduce un grup de 14 firme cu peste 500 de angajati.

Anastasiu marturiseste ca marile probleme pe care le-a intampinat in aceasta perioada au fost mentalitatea oamenilor care traisera atatia ani sub regimul comunist si lupta cu gastile care au stapanit mediul de afaceri.

"Adevarul": Aveati 18 ani cand ati parasit Romania comunista si ati plecat in Germania. am plecat din Bucuresti si am aterizat pe cel mai mare aeroport din Europa, la Frankfurt. Era ca in vis, primele momente nu erau reale: in doua ore sa ajungi de la coada la unt din Bucur Obor in aeroportul din Frankfurt, ai senzatia ca e ireal. Am ajuns in fata unui raion unde am vazut 50 de feluri de cafea, sute de pachete... Atunci am avut un sentiment profund de nedreptate: cum se poate ca aici sa fie asa si la doua ore de zbor sa gasesti numai porcaria aia de nechezol.

Si cum ati hotarat sa va intoarceti in tara si sa incepeti afacerile cu autocare?

O cunostinta din Romania care avea niste autocare m-a rugat sa il ajut in relatia cu niste autoritati din Germania. Si din aceasta joaca s-a nascut o relatie cu cea mai mare firma de transport din Germania. La un moment dat, cei din Germania au avut probleme cu cei din Romania, pentru ca aici era o devalmasie totala, nimeni nu stia de contabilitate, unde se duc banii... Si astia din Germania s-au suparat si mi-au zis: "Noi pe tine te-am cunoscut, nu vrem sa mai lucram romanii. Ca medic aveam 7.000 de marci salariu - nu era rau deloc. La firma de transport am negociat maretul salariu de 1.500 de marci - salariu mare pentru Romania. Dupa o vreme, nemtii n-au mai vrut actiuni si firma din Romania a ramas a... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro