INTERVIU Monica Barladeanu, actrita: "Am fost traumatizata cand a trebuit sa aleg intre mama si tata"

INTERVIU Monica Barladeanu, actrita:

Insa cel mai traumatizant moment a fost cand, la sedinta publica, de fata cu multi alti oameni pe care eu nu-i cunoasteam, a trebuit sa aleg intre mama si tata - sa spun de cine imi place mai mult, cu cine vreau sa locuiesc in continuare. Abia cand am inceput sa fac televiziune la modul serios, am inteles ca imi place, dar am realizat si ca e o forma diferita fata de cea in care as vrea sa ma dezvolt - ca prefer sa fiu observata de camera mai mult decat sa interactionez direct cu ea. In cazul meu, ca sa fim cinstiti, avantul a fost pentru ca eram o fata noua, facusem cateva pictoriale, apaream in anumite reviste si ma bucuram de o oarecare notorietate, dar nu neaparat si de o performanta. Acolo am putut avea o distanta critica de la care m-am putut uita si am realizat, "la rece", ca sunt o fata simpla de la Iasi, care a luptat mult sa-si castige locul la masa deciziilor din apartamentul nostru din Dacia, ca toate rolurile pe care le-am avut au fost castigate prin casting si nu mi-au fost oferite pentru ca ma cunosteam cu regizorul, ca sunt un om extrem de ambitios, care poate sa aiba, iata, un business propriu. Cred ca in orice relatie, de altfel, partenerii se sprijina reciproc, dar, de aici si pana la ideea de a-ti procura merite care sunt de fapt ale tale, asta e un lucru care spune ceva despre cei care gandesc asta. Dar nu m-am trezit intr-o zi si mi-am spus vreau sa plec in SUA, pentru ca genul acesta de schimbare radicala vine insotit de un sentiment de panica la mine. Cred ca sentimentul de apartenenta fata de Los Angeles a venit destul de repede, dupa primii doi, trei ani petrecuti acolo, pentru ca incepusem sa asociez locul cu evolutia personala, micile revelatii despre sine si autocunoasterea - deci cu tranzitia de la o viata de adult responsabil, cu control asupra propriului viitor. Pentru ca am calatorit, insa, foarte mult de cand locuiesc acolo - asta si pentru ca destul de putine filme se filmeaza chiar in Los Angeles -, a urmat o perioada de deruta: incepusem sa numesc "acasa" orice camera de hotel in care stateam mai mult de doua saptamani. Cred ca, de fapt, cea mai mare problema pe care o ai dupa ce lucrezi cu el e ca lasa o stacheta undeva foarte sus, incat s-ar putea sa ai un sir de dezamagiri dupa ce lucrezi cu alti regizori care nu sunt atat de pasionati de proiectul lor. Atmosfera "mai rece" la filmele mari, de Hollywood In filmul "Moartea domnului Lazarescu", regizat de Cristi Puiu Cum ti s-a parut atmosfera pe platourile de filmare la productiile americane fata de cinematografia de acasa? Asta face si ca atmosfera de pe un platou de filmare sa devina un pic mai rece si, de aceea, prefer filme independente, in care ajungi uneori sa simti ca lucrezi cu o familie. Aveam de filmat o scena cu un sarut la final si tin minte ca mi-am spus disciplinata replicile, am trecut la sarut si, cand am simtit ca s-a consumat momentul, m-am desprins de partener si am zis, ca un copil cuminte: "Gata". "Am ajuns sa ma bucur mai mult de un cleste decat de o pereche de pantofi" In atelierul de confectionat bijuterii Foto: Arhiva personala Monica Barladeanu Recent, ai inaugurat un magazin de bijuterii create de tine. - din filmul "Maternity Blues") si, pentru ca mi-a fost greu pe moment sa generez niste solutii la dilemele ei, unde vrea sa ajunga, care e povestea spusa de ea in film, am simtit nevoia de a lasa toate intrebarile care ma preocupau deoparte o vreme si de a face ceva cu maine. Facem de multe ori alegeri in viata pentru ca asa vor altii - poate sa fie vorba de familia ta, de grupul tau de prieteni sau pur si simplu societatea.

acum 25 luni (5 Aug 2017)

Veti cunoaste o Monica matura, naturala, care vorbeste cu franchete si fara incrancenare despre cele mai negre episoade din viata ei, dar si despre schimbarile bune pe care i le-a adus noul "acasa", Los Angeles. Printr-o insiruire de povesti de viata, Monica recompune momente, unele tragi-comice, si experiente care i-au definit personalitatea si aspiratiile. Atmosfera de la primul ei job, cand lucra chelnerita intr-o carciuma de langa gara din Iasi. Cand si-a dat seama ca vrea sa joace in filme si valul de refuzuri de la castinguri care a urmat dupa. Sentimentul pe care-l ai cand treci granita de la notorietate la un anonimat perfect. De fapt, e un mister si pentru ea cum a ajuns sa o entuziasmeze mai tare un fierastrau special pentru confectionat cercei decat rafturile cu pantofi. Monica vorbeste de nevoia de meditatie si "de a face ceva cu mainile" intr-o perioada incarcata emotional. Un magazin de bijuterii create de ea si o lectie invatata: "Nu mai conteaza deloc parerile celorlalti despre ce ar trebui sa fac eu cu viata mea. Nu am asocieri pe care trebuie sa le protejez, nu am nicio un fel de restrictie si niciun fel de presiune sa fiu altceva decat vreau eu sa fiu".

"Weekend Adevarul": Ce amintiri ai din copilaria de la Iasi? Monica Barladeanu: Eram copilul julit in genunchi tot timpul si, de obicei, reuseam sa ma julesc intr-un loc care abia se vindecase. Eram destul de exuberanta si participam la toate jocurile din fata blocului. Locuiam intr-un apartament cat o cutie de chibrituri, la etajul trei, in cartierul Dacia. De la jocurile cu copiii de la bloc cu care ne cream propriul nostru festival Mamaia, in care o imitam pe Madalina Manole, pana la invatatul pentru examene noaptea, cu cearsaful ud in geam, poate-poate mai adie vantul si se mai racoreste camera. Tin minte ca, multa vreme dupa ce ne-am mutat de-acolo, am simtit nevoia, la un moment dat, de a recupera unele amintiri legate de locul ala. (rade) Mi-am spus ca trebuie sa fac cumva si sa... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro