INTERVIU Mihai Dedu, prezentator TV: "Pe vremea comunistilor nu am fost lasat sa intru la facultate"

Desi multi dintre noi ne-am obisnuit cu Mihai Dedu cel serios de la pupitrul Stirilor Pro TV, nu a fost intotdeauna asa si, fie vorba intre noi, si in spatele camerelelor este alltfel, asa cum este si normal - un om pus pe sotii, cu o ironie fina si o vadita placere de a spune povesti. A reusit sa intre la Facultatea de Sport, iar cursurile de televiziune tinute in aula universitatii i-au deturnat cariera de profesor de Educatie Fizica. Iar cand am inceput sa fac sport, nu prea mai aveam timp, eram mult mai obosit, nu mai eram la fel de zburdalnic si plin de energie. Am facut meditatii la Matematica de mi-au sarit capacele ca sa dau la Politehnica si sa ajung inginer, apoi am ajuns in televiziune si am si devenit profesor de Educatie Fizica. Cand eram destul de mare, el lipsea foarte mult de acasa, era foarte mult timp plecat, era mereu pe urmele potentialilor infractori care intrau in Romania, infractori diplomati, pentru ca spionajul economic a fost foarte dezvoltat in acea epoca, iar Romania avea un potential economic urias, noi am fost granarul Europei, noi am tinut alte tari occidentale cu pretul sacrificiilor facute de acele generatii. Daca ar fi fost atat de bine, nu ar fi trebuit sa existe probleme financiare in familie si totusi au fost, desi tata si-a riscat viata suficient de mult, a pierdut suficient de multe nopti ca sa aiba alta recunostinta din partea sistemului respectiv, dar nu a avut, in momentul acela i-au dat cu piciorul. Imi luam ziarul de la tutungerie si in autobuz, pana la liceu, citeam tot, lasam la sfarsit rubrica de fotbal, ca un copil caruia ii place foarte mult ceva din mijlocul prajiturii, nu toata, dar o mananca pentru a ajunge la acel ceva. Mie tocmai de asta mi-a fost teama, ca nu cumva sa fiu perceput ca omul de la stiri si apoi sa ajung sa esuez total, dar se pare ca a fost o alegere buna. Fata de munca colegilor, care te ajuta foarte mult, fata de telespectator, fata de informatia pe care o oferi si fata de tine insuti. Poate ca pare o usoara ipocrizie, dar eu zic ca telespectatorul este un judecator fara de care nu am exista, el iti arata cu adevarat ce ai facut, ce stii sa faci, daca meriti si daca mai are sens sa vii si maine. Dar pentru ca stateam la periferia orasului si eram departe de Ghencea, unde luase fiinta Stadionul Steaua, de centru, unde era Dinamo, echipele reprezentative pentru Bucuresti, nu avea cine sa mearga cu mine, asa ca am ramas la atletism. La clubul Steaua am castigat trei titluri de campion national, sunt chiar si in Cartea de Aur a Stelei, exista o carte foarte groasa si undeva pe la pagina 100 si ceva, jos, e trecut si numele meu. Daca iti bati joc de o bicicleta tot timpul, excat cand vrei sa pedalezi si sa mergi la un concurs o sa te lase si vei muri de ciuda.

acum 36 luni (22 Jul 2017)

E nedrept ca suntem limitati de pagini, pentru ca povestile lui Mihai Dedu sunt parca fara sfarsit. Cand crezi ca ai aflat-o pe cea mai interesanta, incepe sa-ti povesteasca alta si mai fascinanta. Desi multi dintre noi ne-am obisnuit cu Mihai Dedu cel serios de la pupitrul Stirilor Pro TV, nu a fost intotdeauna asa si, fie vorba intre noi, si in spatele camerelelor este alltfel, asa cum este si normal - un om pus pe sotii, cu o ironie fina si o vadita placere de a spune povesti. Si, culmea, nici la invatatura nu a compensat. Era lenes si nu-i pasa de coronita. In schimb, iubea cartile, a devorat "Povestile Nemuritoare" si romanele lui Jules Verne, si filmele - se ascundea printre scaunele din sala de cinema si vedea film dupa film. Asa a vazut de 28 de ori "Revansa". De fapt, Mihai Dedu si-a dorit mult sa fie actor. Tatal, in schimb, l-a vrut inginer, asa ca l-a obligat sa dea admitere la Politehnica, dar a picat si nu pentru ca nu a invatat, ci pentru ca tatal lucrase in Securitate, iar sistemul se razbuna pentru "o razvratire" care nici macar nu-i apartinuse. Isi aminteste cu tristete, durere si furie discutiile parintilor, care, dupa pensionarea fortata a tatalui, ramasesera fara bani si cu un adolescent caruia i se refuza dreptul de a intra la facultate. A reusit sa intre la Facultatea de Sport, iar cursurile de televiziune tinute in aula universitatii i-au deturnat cariera de profesor de Educatie Fizica. Nu regreta asta, dar sufera ca nu mai poate juca fotbal. Si cel mai tare il doare ca lucrurile nu s-au schimbat asa de mult in ultimii 27 de ani. Majoritatea lucrurilor sunt publicate in ultimii 25 de ani. Probabil ca mai exista primele mele legitimatii, cu fata mea de atunci, plange lumea! (rade) Niste legitimatii de jurai ca sunt bilete de autobuz, dar viu colorate. Copilaria banuiesc ca nu era la fel de colorata in anii '70. Nu-mi aduc aminte foarte multe lucruri dinainte de gradinita, dar stiu ca in spatele blocului nostru erau lanuri intregi de porumb, so... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro