INTERVIU Marina Almasan: "In facultate au incercat sa ma racoleze tovarasii de la Securitate"

Dar in acelasi timp mi-am trait copilaria si asa cum o regasim in povestile lui Ion Creanga, am avut doza mea de nazdravanie, de aventuri, de pedepse si de curele de la tata cand eram obraznica. In primul an de facultate au venit la mine niste domni tovarasi de la Securitate, cu costume si cravate, care m-au invitat intr-o incapere retrasa si mi-au spus asa: "Stim ca esti o studenta de top si stim ca exista foarte multi studenti straini in facultate si vrem sa te rugam, pentru securitatea nationala, sa urmaresti activitatea acestor studenti. Ca un student de nota 10 am obtinut o tabara gratuita la mare si pentru ca m-am trezit acolo fara nicio persoana cunoscuta, neavand o gasca sa ma distrez, ma simteam singuratica si efectiv am ciocanit la usa radioului si le-am zis ca as vrea si eu sa fac ceva. Eu am fost chemata intr-o zi de Titus Munteanu, directorul de la TVR 1 pe atunci, si mi-a spus asa: "Uite, stii, in Occident se obisnuieste ca dupa ce o emisiune are foarte multi ani la activ, producatorul sa faca si altceva, adica sa nu se rutineze, sa nu ajunga publicul sa se plictiseasca. La cateva luni dupa ce s-a oprit "Ceaiul de la ora 5", a aparut la TVR "Suprize, surprize" si, dupa multi ani, Titus Munteanu mi-a marturisit - "Stii ca atunci Lazarov, care mi-a fost foarte bun prieten, mi-a spus ca daca vreau un format strain cumparat trebuie sa fac curatenie in zona respectiva, sa nu mai existe nicio emisiune care sa aiba un succes foarte mare, pentru ca noua emisiune sa se poata impune foarte usor." Pentru ca a fost o intreaga valva in presa, Sarbu, care la ora respectiva s-a dovedit a fi un om dintr-o bucata, m-a sunat si mi-a spus: "Uite, eu stiu de ce ti s-a intamplat ce ti s-a intamplat si intr-un fel ma simt raspunzator, vreau sa-ti propun ca de maine sa vii la noi." Unii au spus ca e slobod la gura si ca o sa am probleme, ca o sa spuna lucruri care nu vor conveni, altii au spus ca e bascalios, altii ca e vulgar in exprimare si o sa-mi fie greu sa-l temperez in direct, altii au zis: dar nu te uiti la el cum arata, ce dantura stricata are? Iti place sa fii apreciat de oameni, sa fii oprit pe strada, sa te recunoasca lumea, chiar si atunci cand se uita urat la tine si iti adreseaza lucruri care poate ca nu sunt chiar pe placul tau, asta denota faptul ca omul acela ti-a vazut munca si te-a urmarit. Pe langa faptul ca un divort in sine este dureros, este si mai rau cand il vezi comentat de toata lumea si de multe ori de neaveniti care habar nu au ce e in sufletul tau si sunt gata sa te puna la zid. Eu am fost vreo trei-patru ani pusa la zid la modul cel mai urat, pentru ca n-am fost eu cea care sa-si anunte propriul divort, au facut-o altii si atunci s-a format de la bun inceput o idee preconceputa cum ca eu mi-am abandonat sotul ca sa ma combin cu un miliardar. Nu a fost deloc usor, am fost tot timpul terorizata de gandul ca s-ar putea sa fac ceva ce nu e corect si ca copilul meu s-ar putea sa o ia pe drumuri gresite si ca nu o sa fiu in stare sa-l tin pe drumul cel bun, a fost o obsesie de-a mea, o teama. Cu fiica mea am fost prea stricta, cred ca la ea l-am copiat pe tatal meu, gandindu-ma ca daca tata a reusit prin strictete si severitate sa faca asa ceva din mine, inseamna ca a facut bine, si am aplicat acelasi lucru uitand ca vremurile s-au schimbat, ca generatiile sunt altfel, contextul este altul si nu a functionat.

acum 74 luni (3 Apr 2018)

Rochitele le imbracam doar in zilele absolut speciale, in rest eram tot timpul in pantaloni scurti, in spilhozen, si aveam picioarele pline de vanatai pentru ca eram toata ziua in copaci. In blocul in care locuiam, unul de 12 etaje, eram singura fata, restul erau numai baieti, si am reusit sa mi-i subordonez pe toti.

De ce spui ca s-a sfarsit? Nu m-am stresat prea tare pentru ca mi-am dorit tot timpul sa am un frate mai mic, asa ca Sergiu a fost o raza de soare pentru mine. Toate abilitatile pedagogice mi le-am exersat pe fratele meu, la doi ani il invatam sa scrie, sa citeasca, sa spuna poezii, devenise un cobai pe care eu imi experimentam dorintele de a fi mama, profesoara, sora mai mare. Cand mai ieseam la intalniri sau ma intalneam cu fetele sa vorbim despre baieti, eu eram tot timpul cu o codita dupa mine, pentru ca nu aveam cu cine sa-l las.

Am invatat foarte bine la scoala, am fost foarte orgolioasa si ambitioasa, adica notele de 9 ma destabilizau total, era tragedie in sufletul meu cand luam un 9. Dar in acelasi timp mi-am trait copilaria si asa cum o regasim in povestile lui Ion Creanga, am avut doza mea de nazdravanie, de aventuri, de pedepse si de curele de la tata cand eram obraznica.

Cea mai drastica pedeapsa, care ma lovea exact acolo unde ma durea cel mai tare si tata stia asta, era sa nu am voie sa citesc, chiar daca nu pare foarte pedagogic ce facea tata. Tata stia ca nu face bine, ca astea nu-s pedepse, dar la fel de bine stia ca eu a doua zi recuperam si citeam de doua ori mai mult. Cureaua lui tata se combina cu pedepsele care ma durau mult mai tare si pana la urma, zic eu, a iesit ceva din mine.

Cred ca azi ar fi o binefacere ca parintele sa-i spuna copilului ca nu mai are voie sa citeasca.

Desi te-ai nascut in Bucuresti, ai declarat in repetate randuri ca ai suflet de ardeleanca.

Tata este ardelean si vacantele copilariei mele s-au consumat in Ardeal, in orasul Abrud, de prin z... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro