INTERVIU Iolanda Balas Soter, fosta campioana mondiala si olimpica: "Aveam competitii pe podea de lemn. Mi-au nenorocit piciorul drept"

INTERVIU Iolanda Balas Soter, fosta campioana mondiala si olimpica:

Dintr-un motiv simplu: terenul de sport, pe care-l vede pe geam in fiecare zi de la biroul ei din cladirea Federatiei Nationale de Atletism, e pur si simplu mai bun decat cel de pe stadionul Electrica, unde s-a antrenat pentru prima data. - Si in 1964, a obtinut medalia de aur la Olimpiada de la Tokyo, sarind 1,90 m. de aici aceasta diferenta de gandire si de civilizatie. Asa am ajuns impreuna cu grupul de campioni si campioane, cu sotii Lupsa, cu fratii Raica, cu viitorul meu sot, Ioan Soter, care era sportiv tot la saritura in lungime, la aceste cluburi. Azi, recordul mondial este de 2.09 m FOTO: Adevarul "Tata a disparut in Rusia" Sunteti nascuta intr-o familie mixta, tatal de origine romana, mama de origine maghiara, la jumatatea anilor '30. M-am bucurat atunci pentru ca lumea nu se astepta ca atleta cea mai tanara sa castige la categoria de seniori si sa obtina si locul II! Imediat dupa competitia din Melbourne, cand nimeni nu mai vorbea cu mine, am hotarat impreuna cu Soter si cu ceilalti din lot sa fac totul ca, la Olimpiada de la Roma, din 1960, sa cuceresc o medalie. La Olimpiada de la Tokyo, din 1964, cucerind a doua medalie de aur. Ati mai castigat medalia de aur si la Olimpiada de la Tokyo, patru ani mai tarziu. Desi mai fusesem cu un an in urma la Tokyo, la turneul preolimpic, si m-am indragostit de oamenii care mergeau pe strada Ginza, cu sandalele lor de lemn, olimpiada a fost diferita fata de cea din Roma. Cand nu eram la antrenamente, ne placea sa mergem la concerte de muzica clasica la Ateneul Roman, la filme sau ne plimbam. Stiti, sotul meu nu m-a antrenat doar pe mine, el se ocupa si de Viorica Viscopoleanu, saritoare in lungime, campioana olimpica, de Carmen Corbu, campioana la triplu salt, si altii. In fine, dupa terminarea activitatii sportive, cei de la Steaua m-au angajat ca antrenoare la grupul sportiv pana in '91, cand am devenit, prin alegeri libere, presedintele Federatiei Romane de Atletism.

acum 41 luni (11 Mar 2016)

Iolanda Balas Soter spune, cu un zambet in coltul gurii, ca nu s-a nascut la timpul potrivit. Singurul motiv pentru care ii place sa-si imagineze cum ar fi atleta Iolanda Balas Soter in zilele noastre este ca stie ca ar putea sa alerge mai bine si sa sara sus, mai sus decat acei 1,91 metri la care s-a oprit in 1967. Dintr-un motiv simplu: terenul de sport, pe care-l vede pe geam in fiecare zi de la biroul ei din cladirea Federatiei Nationale de Atletism, e pur si simplu mai bun decat cel de pe stadionul Electrica, unde s-a antrenat pentru prima data. Iolanda Balas Soter nu face parada cu medaliile sale - cupele, fotografiile sale pe podium sunt pe pereti si pe orice pagina web -, dar vorbeste cu insufletire despre munca depusa pentru a le obtine. Sportul a facut-o fericita din doua motive: ca a putut sa-l practice la nivelul cel mai inalt si ca, datorita lui, a putut sa vada lumea. Uita ca si viceversa e valabila: lumea a putut s-o vada si a fost fericita datorita "sportului sau".

"Weekend Adevarul": Doamna Iolanda Balas Soter, va suna telefonul nonstop, aveti un teanc de dosare pe birou, asa de ocupata sunteti? Ma refac dupa o operatie la piciorul "de bataie". - arata spre piciorul drept) este piciorul cu probleme la tendonul ahilian, care au aparut intr-un turneu american, dupa Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964. Pentru ca tot nu reuseam sa gasesc un leac, am apelat chiar la medicul lotului olimpic german, care mi-a zis: "Ai 31 de ani. Exista posibilitatea sa-ti tai tendonul bolnav si sa-ti implantez unul de plastic. Eu nu voiam sa ma operez, eu voiam sa fac sport! Desi am incercat sa ma tratez clasic, nu mai puteam sa sar mai mult de 1,67 de metri. A castigat 140 de competitii consecutive

Numele: Iolanda Balas Soter

Data si locul nasterii: 12 decembrie 1936, Timisoara

Starea civila: a fost casatorita cu Ioan "Hansi" Soter; are un fiu, Doru

<... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro