INTERVIU Dirijorul Horia Andreescu: "Pe Sergiu Celibidache puteai ori sa-l iubesti, ori sa-l urasti"

INTERVIU Dirijorul Horia Andreescu:

Isi aduce aminte cu nostalgie de Brasovul de odinioara, unde a frecventat elita muzicala a orasului, vorbeste cu emotie de devotamentul sotiei sale, germanista Corina Jiva, i se simt putin amaraciunea cand vorbeste de despartirea de Orchestra Radio, dar si bucuria de a fi inregistrat alaturi de aceasta orchestra Integrala Enescu (8 CD-uri), "inregistrari facute cu sange" in perioada comunista, care au avut un rol determinat in cunoasterea muzicii lui Enescu de la Tokyo pana la New York. Mama, avea o intuitie grozava, o forta retinuta si astfel a stiut sa vegheze, sa ne ocroteasca si sa ne indrume, ferm cand era cazul, pe mine si pe sora mea sa nu simtim greutatile prin care se trecea in acei ani. Cand a venit inapoi acasa in prima vacanta ca studenta de la Bucuresti, fosta profesoara de romana a intrebat-o daca e studenta la filologie, cea de chimie daca e la chimie si preotul a intrebat-o daca e studenta la Conservator, la canto. Alaturi de sora sa, Florentina, si Ilarion Ionescu-Galati FOTOGRAFII: Arhiva personala Horia Andreescu Deci de la ce varsta ati inceput studiul muzicii? Eu m-am imprietenit cu Schlandt al doilea, Eckard, care venise profesor de pian la liceul de muzica, am inceput sa facem impreuna muzica de camera. Eu voiam sa fac compozitie si atunci ca sa poti sa intri la clasa de compozitie trebuia sa faci, pe buna dreptate, cel putin doi ani de sectie teoretica. Am invatat cum sa treci dincolo de instinct in comunicarea cu muzicienii si cum poti sa determini reactia lor intru implinirea impreuna, cat mai aproape de cea ideala, cea pe care ti-o imaginezi. Din cei aproximativ 200 de participanti veniti din toata lumea la aceste concursuri de vara, eu am avut sansa de a fi ales, de fiecare data, sa fac parte din grupul de zece cursanti activi cu care lucra Celibidache si care lucrau si cu orchestra. Inca de la primele lui repetitii la Ateneu, din 1977, la care am fost in sala, plin de curiozitate, cu mult inainte de a-i fi fost prezentat, am inteles multe lucruri din ce, de ce si cum cerea orchestrei: frazare, dozaje, culori timbrale, zone de tensiuni alternate cu cele de relaxari, dialogul vocilor. La un moment dat, au aparut nemultumiri si de o parte si de alta, pentru ca nu reuseam sa ne calibram, pretentiile si rezultatele nu mergeau intotdeauna mana in mana. Este bine, iarasi un mare dar de a fi purtat in bratele lui Dumnezeu, ca ma bucur de muzica, de familie, de prieteni, ca pot sa lucrez, ca pot sa comunic, ca pot sa citesc, pot sa ma misc, sa calatoresc.

acum 71 luni (29 Oct 2016)

Dirijorul Horia Andreescu, care a implinit 70 de ani pe 18 octombrie, nu prea da interviuri. Perfectionist, nu este niciodata multumit de ceea ce poate sa spuna prin cuvinte.

Cand a implinit 70 de ani, Filarmonica "George Enescu", unde este unul dintre dirijorii principali, l-a celebrat prin doua concerte aniversare la Ateneu. Horia Andreescu a ales, atunci, sa se reprezinte, in fata publicului, prin Enescu si Beethoven. Lucrul de odinioara cu faimosul Sergiu Celibidache l-a facut sa fie foarte riguros, are curajul sa atace viu si proaspat, cu propria viziune si traire muzicala, cele mai dificile partituri.

Isi aduce aminte cu nostalgie de Brasovul de odinioara, unde a frecventat elita muzicala a orasului, vorbeste cu emotie de devotamentul sotiei sale, germanista Corina Jiva, i se simt putin amaraciunea cand vorbeste de despartirea de Orchestra Radio, dar si bucuria de a fi inregistrat alaturi de aceasta orchestra Integrala Enescu (8 CD-uri), "inregistrari facute cu sange" in perioada comunista, care au avut un rol determinat in cunoasterea muzicii lui Enescu de la Tokyo pana la New York.

Horia Andreescu: M-am nascut la Brasov, am trait si am copilarit intr-un cartier sasesc. Un cartier linistit, frumos, cu gradini, cu meri, cu fructe, cu garduri mai putin sau mai bine intretinute, oricum nu conta, treceam peste ele in jocurile noastre (zambeste). Acolo mi-a fost dat sa descopar si sa ascult orga. Mama, avea o intuitie grozava, o forta retinuta si astfel a stiut sa vegheze, sa ne ocroteasca si sa ne indrume, ferm cand era cazul, pe mine si pe sora mea sa nu simtim greutatile prin care se trecea in acei ani.

Pe mama mea, o chema Ana (foto), pe tata Victor si pe sora mea Florentina, care era mai mica decat mine. Toata viata mi-am dorit sa ajung sa cant la orga.

Ati avut in familie rude de la care ati fi putut mosteni un simt artistic? Cand a venit... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro