INTERVIU Cove: Cand Ceausescu a fugit cu elicopterul eram intr-un tramvai si m-am imbratisat cu lumea

INTERVIU Cove: Cand Ceausescu a fugit cu elicopterul eram intr-un tramvai si m-am imbratisat cu lumea

Are o strangere ferma de mana, se inclina reverentios si se asaza confortabil pe scaun inainte de a-si expune "viata si opera", asa cum a glumit inainte de discutie. Ne-am descoperit unul pe celalalt in acest proiect, am ajuns sa ne dam seama ca ne potrivim atat de bine incat avem o siguranta, o placere, o bucurie de a lucra si de a ne intalni in fiecare zi cu telespectatorii. Am simtit de la inceput ca ne intelegem cumva, dincolo de cuvinte, dincolo de ceea ce aveam de facut, a existat o chimie. In momentul de fata sunt foarte multe personalitati artistice, oameni de valoare, care isi doresc foarte tare sa vina la noi in emisiune, sa vina sa povestim, tocmai pentru ca emisiunea asta iti creeaza cumva senzatia de familie, de acasa, de oameni calzi, de oameni care nu vor sa vada ce ascunzi sub pres, ci, pur si simplu, ne intereseaza personalitatea lui artistica. Producatorii mi-au facut surpriza, la prima emisiune de "Surprize, surprize", desi nu am fost de la inceputul proiectului, sa ma anunte ca sunt coprezentatorul Andreei Marin in direct, in emisiune! Povestea cu bolnavii de SIDA nu o prea intelegeam, abia incepeam sa luam la cunostinta ca exista aceasta boala, ca exista copii bolnavi de SIDA. Nu ne gandim niciodata, noua ni se pare normal sa fim sanatosi, sa n-avem nicio problema, sa avem, daca se poate, bani sa ne permitem minuni si extravagante si cand realizezi ca sunt oameni care nu au ce sa manance, care poate traiesc in conditii de neimaginat, si cu toate astea reusesc sa mearga la scoala, sa invete, sa aiba un talent pe care sa si-l dezvolte. Agatamentul era facut cumva ca eu eram o fata cu batic de la tara, cu un cos cu merinde, si recitam ceva ca badea al meu e pe tractor si ca vine, o chestie simpatica. Dar emotia aceea a spectacolului, ce mi s-a transmis mie si poezia eminesciana fata de care eu am o sensibilitate anume, m-a facut sa imi zic ca si eu vreau sa transmit astfel de emotii. Am fost la Festivalul de la Mamaia si in timp ce o reporterita de la TVR ii lua un interviu lui Vasile Seicaru sau Madalinei Manole, eu impreuna cu un coleg de-al meu, Gabriel Spahiu, actor din toate filmele romanesti de-acum, apaream acolo. O buna bucata de vreme am reusit sa ma impart intre Teatrul de copii Ion Creanga, pentru ca acolo aveam spectacole de dimineata, si emisiunile pe care le-am facut, care erau de seara sau se inregistrau in anumite zile. Pe vremea copilariei mele nu exista zi in care, in fata blocului, sa nu fie cel putin doi copii care sa dea o minge de la unul la altul. Era o mobila de bucatarie, un corp de baza si un altul pus deasupra celui de jos. Maica-mea le ascundea, abia se gaseau, eu eram destul de mancau cand eram mic si ca sa nu le mananc pe toate le punea de-o parte ca sa avem si pentru mai tarziu. Ne si placea sa invatam, eram genul ala de copii care faceau si nazbatii, dar care se tineau si de scoala. Cenaclul de la Sibiu Dar iti place sa citesti, iar una dintre cartile tale preferate e "De veghe in lanul de secara". Mi se pare important sa existe si ceva al tau, un taram in care lumea sa nu intre pentru ca nu toti oamenii sunt de buna credinta, oricat am vrea noi sa spunem asta. Nu sunt un tip secretos, nu am nimic de ascuns, nu am facut nimic de care sa imi fie rusine, chiar daca nu am facut cele mai bune lucruri de pe lumea asta. Tocmai pentru ca sunt foarte multe reminiscente din trecut, tocmai pentru ca e nevoie de timp pentru ca lucrurile astea sa fie curatate, sa se schimbe generatii si mentalitati.

acum 75 luni (9 Nov 2016)

Are o strangere ferma de mana, se inclina reverentios si se asaza confortabil pe scaun inainte de a-si expune "viata si opera", asa cum a glumit inainte de discutie. Poate si la propriu si la figurat. Dar reporterului "Adevarul" i se pare ca omul pe care il are in fata nu e altul fata de cel de la televizor. Isi da ceasul argintiu jos de la mana atunci cand povesteste ceva. Si o face cu sinceritatea unui copil naiv, copilul Cove, de care isi aduce aminte cu aceeasi bucurie. Povesteste cu nostalgie ca stia tot "Luceafarul" cand era mic si ca era un mancau. Iar asta era sa il coste viata daca nu era atent. Poate ca ar fi trebuit sa plece din tara, dar a ales sa ramana. Cove este un tonomat de povesti, iar acum a expus o parte din pataniile lui pentru reporterul "Adevarul". Echipa ideala cu Adela Popescu

"Adevarul": "Vorbeste lumea" a atins recent 300 de editii.

Cove: Cred ca ne apropiem de 400 de editii. Ma simt extraordinar, din cele 300 de editii aniversate eu am doar vreo 260 la activ, am venit ceva mai tarziu in proiectul asta. E un proiect foarte frumos, care a evoluat extraordinar de bine, e un proiect in care fac echipa cu o actrita talentata, superba si minunata. Ne-am descoperit unul pe celalalt in acest proiect, am ajuns sa ne dam seama ca ne potrivim atat de bine incat avem o siguranta, o placere, o bucurie de a lucra si de a ne intalni in fiecare zi cu telespectatorii.

Cum a venit propunerea de la Pro TV pentru a prezenta emisiunea? Am fost invitat la un casting si am participat. In finala, daca pot sa zic asa, am ramas eu si cu Razvan Fodor. In prima faza, s-a considerat ca Razvan e o varianta mai buna si cu cele trei fete. A mers asa o perioada de timp, dupa care Razvan a trebuit sa se duca la proiectul "MasterChef", pentru ca nu se putea imparti.

Cum ai perceput-o pe Adela prima data, pe platourile de filmare? Am simtit de la inceput ca ne intelegem cumva, dincolo de cuvinte, dincolo de ceea ce aveam de fac... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro