INTERVIU Basistul trupei "Up to eleven", ranit in incendiu: "La Spitalul de Arsi a fost horror"

INTERVIU Basistul trupei

Am lipsit de la serviciu opt luni de zile, timp in care m-am recuperat fizic cat de mult am putut. Trebuie mentinuta o asepsie, o sterilitate mare, dar nu avem conditiile necesare aici si riscul cel mai mare este de infectie, de colonizare cu bacterii... O infirmiera de la Spitalul de Arsi imi spunea ca m-a calcat cineva in rana de pe spate si de aia sunt infectat. Am stat doua doua saptamani la Spitalul de Arsi, de pe 30 octombrie, pe 13 noiembrie am fost transferat la Viena, unde am stat pana pe 9 decembrie. "Goodbye to gravity" - o trupa de oameni care voia sa puna stacheta cat mai sus Pe cei de la "Goodbye to gravity" ii stiai? Se vede ca a fost o tragedie si niste idioti au dat cu artificii in interior si am citit tot felul de comentarii, cum ca se instigau minorii la alcool si droguri, ca eram satanisti, ca bine am patit in hruba aia. Nu era nici in subsol, nici o hruba, era o sala amenajata, cu un sistem de sunet bun, buretii de pe pereti erau pusi pentru optimizarea acustica a salii. Asta era formula de debut cu care am castigat premiul I la Maximum Rock - Suport pentru Undergorund, cea mai buna trupa, am avut activitate destul de OK. Este pe picioare, vindecat de faza arsurilor, doar ca are nevoie de mai multe interventii chirurgicale de corectare, pentru a-si putea recapata functionalitatea, atat cat se poate, cosmetizare, reconstructia urechii. Dar, pana la urma, este vorba si de muzica, ceea ce pentru voi inseamna atat de mult.

acum 48 luni (29 Oct 2016)

Am lipsit de la serviciu opt luni de zile, timp in care m-am recuperat fizic cat de mult am putut. Am fost norocos fata de altii. Mi-am recuperat motricitatea si functionalitatea mainilor aproape suta la suta. In ultimii 10 ani mi-am petrecut timpul cu Leo aproape zi de zi, in ultimii sase ani, am fost si colegi de munca. O stiu si pe sora lui, de cand era pustoaica. Avea 30 de ani si a disparut dintr-o prostie. Nu pot spune ca mi-a fost teama vreo secunda pe parcurs, pentru ca perceptia mi-a fost distorsionata de medicamente, tratamente. In seara aia, am putut sa imi vad pielea arsa, pielea curgand de pe degete, dar nu imi puteam da seama de gravitate. Era horror pentru toti cand stiam ca la 9.30 mergeam la baie, erau fete care plangeau. Tipam ca un copil la baie. La Spitalul de Arsi era horror pentru toti. In momentul in care scapam de baile alea si eram in salon impachetati rasuflam usurati. Nu puteam sa dorm din cauza ranilor de pe spate. Eu am avut noroc ca am fost la Spitalul de Arsi, centru specializat in tratamentul arsurilor, bineinteles, cu mijloacele pe care le avem noi in Romania, dar totusi erau niste medici specialisti. E un tesut mort care se contamineaza foarte usor si se colonizeaza usor cu bacterii. Trebuie mentinuta o asepsie, o sterilitate mare, dar nu avem conditiile necesare aici si riscul cel mai mare este de infectie, de colonizare cu bacterii... Din pacate, cu bacterii foarte periculoase, intraspitalicesti, rezistente la antibiotice. A fost o persoana infectata cu o tulpina de piocianic rezistenta la orice antibiotic. Ori organismul este destul de puternic sa faca fata, ori, nu si mori, nu ai ce sa faci. Eu am fost infectat cu bacil piocianic, sensibil doar la un singur antibiotic, Colistin, care se foloseste in cele mai grave cazuri, este de generatie veche. Timp de doua saptamani in Romania mi s-au administrat sase antibiotice, iar Colistin este in 189 de flacoane. Se punea si in cremele cu care se ungeau arsurile, pentru ca practic inc... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro