INTERVIU Attila Ambrus, fost spargator de banci: "Nu am dat doi bani pe norme. Am furat de mic, cand am baut vinul si am mancat anafura din biserica"

INTERVIU Attila Ambrus, fost spargator de banci:

La sfarsitul anilor `80 si inceputul anilor `90, Attila Ambrus, nascut la Miercurea Ciuc, devenea un erou popular ca spargator de banci. Cu 27 de jafuri armate la activ, insa niciunul cu varsare de sange, Ambrus a pacalit autoritatile, devenind un bandit aclamat de maghiari. Attila Ambrus (50 de ani) a crescut in Transilvania pana la varsta de 21 de ani, cand a emigrat ilegal in Ungaria, calatorind sub un tren de marfa. Porecla "Banditul Whisky" a primit-o de la mirosul de alcool pe care il lasa in urma: inainte de fiecare jaf, obisnuia sa bea whisky pentru a se calma. Am avut si o datorie si mai aveam si o pornire de genul: de ce n-as putea sa jefuiesc o banca? Am dus hedonismul la rang de arta si m-am lasat condus de principiul ca orice mi se poate lua in viata in afara de amintiri.

acum 32 luni (26 Jan 2018)

La sfarsitul anilor `80 si inceputul anilor `90, Attila Ambrus, nascut la Miercurea Ciuc, devenea un erou popular ca spargator de banci. Cu 27 de jafuri armate la activ, insa niciunul cu varsare de sange, Ambrus a pacalit autoritatile, devenind un bandit aclamat de maghiari. Renumitul regizor Nimrod Antal i-a transpus povestea in filmul "The Whisky Robber", lucrand indeaproape cu adevaratul personaj, eliberat in 2012, dupa 12 ani de inchisoare.

Attila Ambrus (50 de ani) a crescut in Transilvania pana la varsta de 21 de ani, cand a emigrat ilegal in Ungaria, calatorind sub un tren de marfa. A devenit portar pentru echipa de hochei din Budapesta, iar dupa ce a incercat sa obtina un permis de munca, fara prea mult succes, a ajuns sa jefuiasca banci. Porecla "Banditul Whisky" a primit-o de la mirosul de alcool pe care il lasa in urma: inainte de fiecare jaf, obisnuia sa bea whisky pentru a se calma. In prezent, se ocupa de realizarea si comercializarea obiectelor din ceramica.

Attila Ambrus: Filmele autobiografice sunt de interes strict pentru rude. Daca e un film bun sau rau, eu nu am cum decide asta.

Nu. Dar am realizat ca trebuie sa muncesc si mai mult. Regizorul a avut mana libera cam 10% si asta nu m-a deranjat. Ma pricep doar la jafuri si la ceramica, asa ca nu am vrut sa ma amestec in structura filmului.

In suflet, mereu am sa raman ardelean, desi, din pacate, am simtit de multe ori ca nu apartin niciunei tari. Totusi, i-am cerut sotiei mele un singur lucru: dupa ce o sa mor, ramasitele mele sa fie aduse acasa, in Secuime.

Aveam 21 de ani cand am fugit din tara. La 9 ani eram dat afara din Biserica (bausem vinul preotului si am mancat si anafura). De foarte mic am invatat ca regula e ca nu exista reguli. An de an eram dat afara din scoli. Toata lumea a incercat sa ma educe, dar daca e sa fiu sincer, pe mine strada m-a educat. De la ea am furat... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro