INTERVIU Andreea Marin: "Televiziunea a fost o alegere socanta pentru tatal meu"

INTERVIU Andreea Marin:

Un om care a avut o copilarie frumoasa, dar mult prea scurta, o maturizare brusca, fortata de pierderea mamei la varsta de 9 ani, si o evolutie fireasca, incurajata pana de curand de un tata iubitor. Te schimba cu totul si de aici vin multe apoi: sentimentul responsabilitatii fata de cei dragi si fata de familia mea extinsa de astazi, oameni pe care poate ca nu-i cunosc indeaproape, dar care cred in mine si de acolo, de departe, imi insufla incredere si atunci am aceasta responsabilitate fata de ei. Mai departe de atat, dorinta de a fi pe picioarele mele si de a construi prin forte proprii, de a nu depinde de ajutorul altcuiva, de aceea, cu incapatanare, cu dorinta, cu vointa am invatat foarte mult si nu mi-am dorit sa pun pe umerii tatalui meu povara a ceea ce sunt eu sau a ceea ce vreau eu sa devin. (Pauza lunga.) Tata e cel care mi-a fost alaturi la fiecare inceput de drum si care m-a criticat de fiecare data cand am avut nevoie de asta, constructiv si cu dorinta de a invata mai mult. Realizand astazi cum stau lucrurile, pot astfel sa-i las limitele mai largi, o las sa se dezvolte, o las sa si greseasca, o las sa invete, sa puna o mie de intrebari, nu ma plictisesc ascultand "de ce-urile" fiicei mele si-mi doresc tare mult ca ea sa aiba aceeasi libertate de a opta pe care mi-au lasat-o mie parintii. Ei mi-au oferit aceasta libertate de a sti din toate cate ceva, de a invata si la scoala, si la Cenaclul de Literatura, sa merg si la dans, sa fac si handbal, si "oi vedea tu pe viitor ce o sa faci". Cand nu-mi placea ceva, o rugam pe bunica sa citeasca, ii dadeam teme in fiecare saptamana, ma prezentam in weekend si stia bunica sa faca un rezumat atat de bun, incat ma duceam la scoala si povesteam atat de convingator, de parca eu as fi citit cartea.

acum 84 luni (18 Mar 2017)

Andreea Marin "s-a dezbracat" pentru cateva momente de portretul creionat de societate pe baza sintagmelor "o profesionista desavarsita" si "o femeie puternica" si a plans. Fara indoiala, nu este deloc gresit sa o descrii astfel, insa in spatele armurii, Andreea Marin este un om sensibil si bland, care, din cand in cand, se lasa prada emotiilor. Un om care a avut o copilarie frumoasa, dar mult prea scurta, o maturizare brusca, fortata de pierderea mamei la varsta de 9 ani, si o evolutie fireasca, incurajata pana de curand de un tata iubitor. Andreea Marin a facut istorie in televiziune in urma unui pariu personal si cu ajutorul unor oameni care au vazut mai mult decat o pustoaica de 20 de ani din Roman. Pas cu pas, fetita nazdravana s-a transformat in fata serioasa de la Stiri si mai apoi in "Zana cea buna". Pe drum a muncit mult si a pierdut si mai mult, dar asa sunt "zanele", ofera, chiar daca uneori oamenii le mai strivesc intre palme. Vezi, am dat mii de interviuri in acesti 24 de ani de cand sunt pe micul ecran si in spatele lui, dar cert este ca nimeni nu mi-a pus intrebarea asta si uneori mai tanjesc si eu dupa intrebari noi. Scoala era exact vizavi de blocul in care locuiam, deci de la fereastra camerei mele vedeam sute de copii trecand prin fata casei mele, intrand pe poarta scolii si zumzaind pe terenurile de joaca. Era pur si simplu o atmosfera foarte vesela, care ma inspira zi de zi. Aveam un teren de iarba langa bloc si jucam rolul Nadiei. Parintii mei iubeau dansul si, pentru ca eram cateva familii prietene, la fiecare sfarsit de saptamana aveam ceaiuri dansante si uite asa m-a molipsit si dansul. Alergam mult, eram genul de fetita-baiat care se catara pe garduri sau in copaci, jucam "9 pietre", "De-a v-ati ascunselea". Cand a aparut si sora mea pe lume, intre noi fiind o distanta de patru ani, a fost o mare dragoste, care continua si astazi.

Andreea Marin (stanga), alaturi de surioara si tatal sau FOTO Arhiva personala Andreea Marin

<... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro