INTERVIU Andreea Gramosteanu, actrita: "Toata facultatea mi s-a spus ca nu am fata de film"
Pusa e un element de baza, e un factor coagulant in toata echipa, vorbind si despre planul fotbalistic, cat si cel de la fabrica de textile. Daca la Mondenii masa era foarte, foarte puternica si puteai sa te duci unde voiai tu, am vrut sa trag un pic franele si sa lucrez cu un personaj care nu e foarte expus, care nu-si arata nici emotii, nici dorinte decat in situatii limita, in rest ea trebuie sa fie un aparent element de legatura intre cele doua lumi. A fost o surpriza foarte placuta si a fost foarte tare, pentru ca in primele zile eram cu totii atat de concentrati pe ce aveam de facut si nu stiam inca numele tuturor din echipa. Indiferent de ce era pe ordinea de zi tu aveai o responsabilitate ca atunci cand iti venea randul sa scrii pe tabla un motto din orice citisesi pana atunci si orice discutie incepea de la motto-ul de pe tabla. Tata, dupa ce a renuntat la fotbal, a fost director al unui depozit de mobila din Constanta, iar mama a avut treaba cu toata realitatea folclorica, prezenta tot felul de spectacole de folclor, pana la un punct in care nu a mai putut sa faca fata, a renuntat si ne-a crescut pe noi. Plus ca noi stateam langa o unitate militara si au fost tot felul de incidente, la un moment dat s-a oprit o masina exact pe strada mea si spuneau ca au gasit teroristi intr-o Dacie, au deschis portbagajul si au gasit arme. Am furat diploma de Bacalaureat, am venit la Bucuresti, am dat admiterea, am luat-o, m-am intors acasa si tata m-a intrebat cum a fost in vacanta si abia atunci i-am spus ca nu am fost in vacanta si ca am intrat la teatru la Bucuresti. Nu poti sa mai ai incredere, pentru ca daca pe vremuri dusmanul era comun, acum dusmanul pare pretutindeni si nicaieri, si atunci preferi sa inchizi usile ca sa nu ti-o iei in bot, dar nu poti sa treci prin viata fara sa ti-o iei in bot, nu ai cum.
Mai intai, am pus asta pe seama faptului ca este racita si m-am gandit ca poate pur si simplu nu are chef. Mai tarziu aveam sa aflu ca asa e, de fapt, Andreea Gramosteanu, o persoana careia ii place mai mult sa asculte. Mi-a marturisit ca isi distra mereu colegii si profesorii, insa ea a invatat foarte tarziu sa rada: "Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa fac comedie. Si asta am invatat aici la Bucuresti: sa rad. A fost greu, dar pe fondul meu dramatic s-a nascut un soi de comedie serioasa." Crede ca actorul trebuie sa iubeasca oamenii pana la naivitate, chiar daca astazi ei iti dau din ce in ce mai putine motive sa o faci. Andreea poarta pe deget un inel inspirat din "Micul Print", cartea ei de suflet. Nu stiu daca o sa-i aud rasul cand privesc stelele, dar cu siguranta o sa-mi amintesc de ea. (Rade) De ce spun asta, eram intr-o seara in taxi si taximetristul asa a inceput: "Dumneavoastra sunteti mama lui Vladut", "Da, eu sunt mama lui Vladut." Pusa e un element de baza, e un factor coagulant in toata echipa, vorbind si despre planul fotbalistic, cat si cel de la fabrica de textile. Pusa e mana dreapta a lui nea Gica si patroana barului, dar subsotia lui nea Gica si, uite, aici avem un conflict. Imi doream sa fac altceva fata de ce eram obisnuita. Daca la Mondenii masa era foarte, foarte puternica si puteai sa te duci unde voiai tu, am vrut sa trag un pic franele si sa lucrez cu un personaj care nu e foarte expus, care nu-si arata nici emotii, nici dorinte decat in situatii limita, in rest ea trebuie sa fie un aparent element de legatura intre cele doua lumi. Intr-o posta de pe Calea Victoriei exista o sefa, singura diferenta este ca e roscata, dar este exact ce-mi doream. Am fost de cateva ori acolo, am vazut-o, am analizat-o, nu o cheama Pusa, dar mie asa mi s-a parut. Noi ne cunoastem, dar am avut si elemente noi: Alex Ion, care ni s-a alaturat, si echipa de productie. Nu stiam cine e la camera, stiam doar ca e toata echipa de la "Las Fierbinti". A fost o su... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro