INTERVIU Alida Timar-Gabor, tanara cercetatoare: "Am dezvoltat un domeniu de cercetare nou in Romania. Am invatat in mare parte singura"
> Evolutia planetei de la un disc de praf cosmic pana la deriva continentelor sau a locuitorilor ei de la umila amoeba pana la Homo sapiens au nevoie de repere fixe in timp pentru a fi intelese. Aceasta metoda de datare permite determinarea momentelor de depunere pentru diverse medii sedimentare precum depozite aduse de rauri, de vant, sau afectate de om. Dupa profesorul Corcea care mi-a insuflat dragostea pentru cunoastere, in ordine cronologica, caci altfel ar fi imposibil, ar veni profesorul Constantin Cosma, conducatorul tezei mele de doctorat,pentru omenia de care a dat dovada cu fiecare ocazie, pentru libertatea pe care mi-a dat-o si pentru ca mi-a incredintat la o varsta foarte tanara un laborator. Ma aflu la finalul unui contract de cercetare (Tinere Echipe) care a decurs excelent, dar nu stiu ce va urma, pentru ca nu exista nici o linie de finantare la nivel national care sa fie deschisa si care sa mi se potriveasca, in genul proiectelor de tip Idei. Datarea prin luminiscenta este considerata un instrument ideal pentru obtinerea de varste absolute pentru depozitele de loess (praf de multe ori de origine glaciara) si paleosol (soluri fosile). La nivelul "microuniversului" am creat si intretin un laborator frumos, unic in tara si mi-am adus contributia in intelegerea varstelor unor diverse medii de sedimentare din Romania precum depunerile de sedimente din Pestera Ursilor, barierele litorale si dunele de nisip din Delta Dunarii, strate de cenusa de origine vulcanica, depozite din sapaturi arheologice, sedimente lacustre. Acest lucru ne va ajuta sa dezvoltam tehnici de masura tot mai riguroase si ne va permite sa ne aventuram si in datarea unor medii care sunt cunoscute a fi problematice pentru datarea prin luminiscenta cum ar fi poate materialele de origine vulcanica.
>
Evolutia planetei de la un disc de praf cosmic pana la deriva continentelor sau a locuitorilor ei de la umila amoeba pana la Homo sapiens au nevoie de repere fixe in timp pentru a fi intelese. De aceea datarea materialelor de natura organica cu radiocarbon care a inceput in anii 40 ai secolului trecut a fost o adevarata revolutie pentru stiinta. Arheologii au putut sa inteleaga curgerea preistoriei si relatiile dintre populatii de pe diferite continente, geologii au inceput sa explore istoria climei si a peisajelor in detaliu. Datarea cu radiocarbon depinde insa de pastrarea resturilor organice precum bucati de lemn, scoici sau oase, iar datele obtinute pe baza metodei radiocarbonului nu sunt absolute. Cu alte cuvinte, radiocarbonul care este preluat de plante sau animale din atmosfera sau hidrosfera este variabil. Pentru a reduce aceste date la calendar este nevoie de un proces complex de calibrare, de exemplu cu inelele anuale din arbori matusalemici sau fosili. Una din cele mai de succes tehnici care o continua este luminiscenta. Datarea prin luminiscenta se foloseste de fizica nucleara: un material ingropat si ferit de lumina soarelui acumuleaza energia radiatiilor ionizante de la izotopii radioactivi precum uraniu, thoriu, rubidiu sau potasiu din sol sau sedimente. Cheia metodei de datare consta in a masura aceasta energie in conditii controlate de laborator. Pentru ca energia acumulata este o masura a timpului scurs de la evenimentul care a produs ingroparea, metoda ofera un "cronometru" pentru trecut. Luminiscenta se foloseste de materiale mult mai usor de gasit decat cele organice si care nu se deterioreaza asa usor: granule de cuart si alte minerale comune. Dr. Alida Timar-Gabor de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj este castigatoarea primei editii a premiilor Ad Astra nu doar pentru ca a reusit acest lucru in conditii grele, ci si pentru ca este, in ciuda tineretii, un cercetator exprimentat care lucreaza la nivel international. Care este ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro