INTERVIU Alexandru Potocean, actor: "Cand a inceput sa se traga in Timisoara, tata a ramas, dar eu cu mama am plecat in Valea Jiului"

INTERVIU Alexandru Potocean, actor:

Copilaria si adolescenta lui Alexandru Potocean sunt legate de orasele Timisoara, Caransebes si Petrila; m-am mutat acolo dupa ce s-a pensionat bunica din partea tatalui - pana la 4-5 ani, am copilarit cu ea la Caransebes, unde m-am si nascut, pentru ca ai mei primisera repartitie si era mai complicat sa ma aiba si pe mine pe cap. Ei isi imaginau ca lucrurile vor ajunge pe un fagas al normalitatii - ii inteleg pe amandoi, pentru ca au trait intr-un alt sistem pana in '89 - si asa imi explicau si mie: ca am scapat de Ceausescu, ca nu o sa mai primim pachete pe ascuns, ca nu o sa fie lipsuri. Taica-miu jucase volei - bunica pastrase articole decupate despre el de mai demult si medalii pe care le-am vazut mai tarziu - si a incercat sa ma determine si pe mine sa fac sport, ceea ce n-a fost rau. Intr-a XII-a, taica-miu mi-a spus: "Da acolo, la teatru, la ale tale" si, in afara de asta, l-am ascultat si am pus dosarul si la medicina veterinara, ca la unele facultati era admitere pe dosare. Talent nu are de unde sa-ti dea, insa te poate invata sa ajungi la timp, sa iti inveti replicile, sa le desfaci, sa le judeci, sa nu le retii ca un papagal si sa le spui mai tare, mai putin tare, mai cu credinta si mai cu putina credinta. Mi se pare ca e creditat mult mai mult decat face si ca doar piesele de moravuri, ca "Imblanzirea scorpiei", mi se pare ca iti arata de fapt cum era pe vremea aia, dar astea cu Henry sau Richard... Nu e vorba ca nu ma atrag, m-am si angajat la National din octombrie, dar programul educativ al teatrelor de stat, in general, poate trece ca un act ratat, in sensul ca, de obicei - mai sunt si exceptii - e mult entertainment. Dupa ce plec de la teatru, vreau sa gandesc, nu sa-mi amintesc de lumini sau de unii care danseaza si sa ma duc acasa sa ma culc. Acum, la National, am decis sa vad cum e si in calitate de angajat, pentru ca mi se pare ca si o parte din scena independenta tinde spre acest frumos de dragul frumosului.

acum 18 luni (20 Jan 2018)

Copilaria si adolescenta lui Alexandru Potocean sunt legate de orasele Timisoara, Caransebes si Petrila; de parinti, de bunicii paterni si de cei din partea mamei. Nu si-a batut capul cu scoala inainte de liceu, insa, dupa examenul de Capacitate, a hotarat sa-si imparta timpul intre lecturi si repetitii pentru spectacole de teatru. Mai tarziu, a ajuns cu Dragos Bucur in echipa filmului "The Way Back" al lui Peter Weir, cunoscut pentru "Dead Poets Society", cu Robin Williams, si "The Truman Show", cu Jim Carrey. Si a ramas aproape si de scena teatrului independent, iar din 2010, vreme de sase ani, i-a interpretat pe Ion Iliescu, Marian Munteanu si Doru Maries in spectacolul "Capete infierbantate. Alexandru Potocean: Nu, destul de rar, de obicei de Sarbatori. m-am mutat acolo dupa ce s-a pensionat bunica din partea tatalui - pana la 4-5 ani, am copilarit cu ea la Caransebes, unde m-am si nascut, pentru ca ai mei primisera repartitie si era mai complicat sa ma aiba si pe mine pe cap. In Timisoara, am mers la scoala si am avut prieteni inclusiv printre copiii de pe strada, dar nu interactionam foarte mult. Imi placea, in schimb, sa plec de acasa, sa ma duc pe coclauri, spre disperarea alor mei, care nu intelegeau de ce nu ma mai intorceam acasa. Tin minte ca maica-mea avea probleme cu mine, pentru ca ma intorceam tot timpul cu hainele rupte si murdare. Nici nu aveam rezultate bune la scoala, pentru ca nu-mi placea si nu intelegeam de ce era asa important sa retin chestiile alea. Invatasem doar limba engleza, sa citesc si sa socotesc. Profesorii ma vedeau, spuneau ei, ca pe o branza buna in burduf de caine. Aveam memorie si ei au considerat ca nu vreau sa depun efort, nu ca nu pot. Mergeam la o gradinita vizavi de casa si am amintiri despre ce se intampla acolo, unde imi petreceam majoritatea timpului. Nu se mai vorbea cu "tovarasa", nu mai cantam imnul dimineata, avuseseram chiar o serbare cu un moment de lambada cu toata grupa. Iar de acasa, tin minte c... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro