INTERVIU Adrian Sitaru, regizor: "Prefer sa dau chix, decat sa fac lucruri verificate, care m-ar plictisi"

INTERVIU Adrian Sitaru, regizor:

Acolo, chiar daca cele mai multe situatii erau neasteptate pentru actori, veneau din modul de lucru pe care il cunosteau si si l-au asumat, din adevarul personajelor construite, si nu dintr-o intelegere pe ascuns intre regizor si unul dintre actori. Ne trebuiau de varsta lui, in jur de 30 de ani, trebuiau sa si vorbeasca binisor franceza, pentru ca se mai si improviza, ceea ce a fost destul de dificil de gasit. A fost dificil, mai ales pentru ca, lucrand la acest film si vorbind despre abuz in meseria noastra, ne-am dat seama ca nu va fi usor sa facem acest casting si acest rol fara sa devenim si noi abuzatori. Cu Diana a fost o situatie norocoasa, chiar noi am vrut sa discutam cu tatal ei, care este, sau era, politist in Bistrita, si el ne-a incurajat si ne-a spus cata incredere are in fata lui si ca stie mai multe decat credem noi ca stie, pentru ca are o verisoara mai mare cu care discuta, la fel si cu mama ei, bineinteles. Am sperat tot timpul ca in relatia dintre personaje nu o sa creada ca e vorba de aroganta lor si cred ca in general nu a fost perceputa asa, ci ca un comportament corect de la o autoritate la un subaltern. Premiat cu Gopo pentru "Valuri", in 2008 FOTO: Mediafax CV Are deja cinci lung-metraje Numele: Adrian Sitaru Data si locul nasterii: 4 noiembrie 1971, Deva Studiile si cariera: Autor de scurt-metraje si filme pentru televiziune, dintre care cel mai cunoscut, "Valuri" (2007) a fost rasplatit cu multiple premii.

acum 58 luni (28 Jan 2017)

Filmul "Fixeur" al lui Adrian Sitaru este o radiografie necrutatoare a mediului jurnalistic, si nu numai. Regizorul a acceptat sa vorbeasca cu noi despre culisele acestei productii, care a avut deja mare succes in strainatate, la Tokyo si la Toronto. Adrian Silisteanu, care a lucrat ca asistent, a intalnit aceasta situatie in care a lucrat ca fixeur pentru o echipa de jurnalisti francezi, pe la inceputul anilor 2000, si a ramas cu unele dileme morale. Pe mine m-a atras foarte tare subiectul pentru ca simt ca in meseria mea, uneori cu cele mai bune intentii: sa scoatem adevarul la suprafata, sa salvam alte vieti, calcam peste cadavre, in cazul meu in numele artei, in numele cinematografului de calitate, desi abuzam emotional oameni, copii, animale. Am avut aceste dileme legate de cat de departe putem merge in profesia noastra si incepand sa lucram pe scenariu am ajuns sa discutam si despre abuzul pe care il facem din dragoste, cu cele mai bune intentii, cu propriii nostri copii. Pentru ca traim intr-o societate capitalista, concurentiala si vrem sa fie, normal, cei mai buni. Exista o zona destul de gri despre ce poti face cu copilul tau, ce sa-l fortezi si ce nu. E foarte dificil si nu cred ca are nimeni dreptate si de aici dilemele noastre. Sigur, am dramatizat un pic situatia pentru a ramane un film si pentru a transmite exact ce ne dorim, mai mult ne doream sa transmitem sentimentele, gustul amar pe care l-a avut Adrian Silisteanu si cu care a ramas multi ani dupa aceasta experienta. Este platit foarte bine, inclusiv in Romania, si de aici vine problema morala a personajului principal din "Fixeur".

Apropo de abuzurile regizorilor, va propun un exercitiu de imaginatie: cum ati fi procedat pentru a turna scena cu Maria Schneider in "Ultimul tango la Paris", in locul lui Bertolucci?

Nu stiu cum as fi filmat scena la care faceti referire, insa

a abuza de actori emotional, uneori mintindu-i sau tipand la ei, doar... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro