INTERVIU Adrian Despot: "Postura de persoana publica m-a dat peste cap. Eram sociopat si aveam o timiditate extrema"

Daca simt si ei aceeasi dorinta mistuitoare de a face muzica, daca simt si ei fluturi in stomac de fiecare data cand aud o melodie si se regasesc in versurile ei si daca simt emotia ca ii cuprinde si vor sa si-o exprime si intr-un mod artistic, atunci cred ca sunt cel mai la indemana om sa faca lucrul asta pentru ei. Daca isi doresc alte lucruri, de o factura mai mercantila, poate nu sunt cel mai bun, pentru ca eu nu stiu siretlicuri mediatice, PR-istice, uneltiri, clevetiri, capitolul asta m-a depasit de fiecare data cand am fost nevoit sa recurg si la ceva extra, pe langa ce aveam, si ma refer la melodii, versuri, emotie, asta mi-a fost greu, pentru ca nu imi place sa fiu o persoana publica, imi place sa fiu cunoscut prin muzica mea si nu prin ce fac extra. A fost atat de misto, incat ne-a recalibrat si ne-a facut sa ne gandim serios la cat de frumoasa este muzica, de fapt, si cum poate ea sa ne ofere tot ce avem nevoie pentru ca noi sa mergem mai departe, trebuie doar sa o privim cu ochii limpezi. Si atunci asta este lucrul care ne tine pe noi legati si ne face sa functionam atat de bine, iar al doilea lucru este alegerea pe care am facut-o cu totii acum mai multi ani, acela de a trai acest stil de viata, de a trai in muzica, prin muzica, de dragul muzicii. Chitara a stat acolo vreun an de zile, agatata pe perete, pana cand a venit un prieten, Radu il chema, mama lui era profesoara de muzica si tatal lui era pictor, era si el rocker atunci, si a luat chitara de pe perete si mi-a aratat o formula de la Sex Pistols. Am facut un pact eu cu mine, plecand de la toate rolurile pe care le-am jucat la Scoala Vedetelor si, ulterior, in campaniile de presa, in aparitii publice - rolul interesantului, rolul mereu-ocupatului si mereu-preocupatului de niste lucruri foarte adanci - mi-am zis ca viata e prea scurta sa joc alte roluri, imi place de baiatul asta, e destul de sincer si o sa merg cu el mai departe. Si incet-incet am inceput sa compun, bineinteles ca primele compozitii erau mega inspirate de genul pe care il ascultam, dar a inceput sa-mi place, m-a prins, pentru ca oricat de mult mi-ar fi placut ca muzica mea sa sune ca muzica pe care o ascultam de afara, inevitabil facand-o mult mai prost decat ei, avea o amprenta personala si am reusit in timp sa o perfectionez, a venit ziua in care i-am bagat pe toti in sac si m-am dus mai departe. Bunica mea statea intr-un bloc, la parter, fix vizavi de liceul Hidro, si la un moment dat au inceput impuscaturile si au venit la usa niste oameni, erau niste revolutionari, care au rugat-o pe bunica-mea, daca are sa le dea cumva doua cozi de matura si niste cutite, pentru ca voiau sa improvizeze niste sulite, sa se urce pe bloc, si sa arunce cu "sulitele" vizavi, pe liceu, unde erau teroristii si trageau cu mitraliera. E cel mai misto lucru atunci cand se intalnesc doi oameni pasionati de muzica si ii inchizi intr-o camera si dupa 3 luni de zile te duci sa-i iei de acolo si ei zic "Nu, nu, nu, stai ca mai avem putin, ca mai avem o problema de discutat".

acum 24 luni (24 Aug 2017)

"Adevarul": Care este intrebarea la care nu ai raspunde niciodata? Nu suntem genul de formatie care doreste sa cucereasca mapamondul, pentru ca daca ajungi sa canti pentru toata lumea, nu canti, de fapt, pentru nimeni. Avem familia noastra si incercam sa o pastram cat mai aproape de vibe-ul Vita de Vie, de ce ne dorim noi de la muzica si care sunt idealurile noastre artistice. Inainte sa ajungi cunoscut, in postura de fan, pe tine ce te interesa sa afli despre artistii tai preferati? Ma interesa cate beri bea James Hetfield, avea o chitara pe care scria "more beer", ma interesau tot felul de povesti din spatele scenei, sunt foarte misto biografiile trupelor, afli tot felul de chestii, sunt pasionat de munca de studio a artistilor care imi plac, detaliile astea tehnice care nu au legatura cu senzationalul. Vad un mini-mosulica, de 41 de ani, care a cam albit. Am ales acum mai multi ani ca de fiecare data cand ma uit in oglinda sa vad ce imi place si am reusit sa fac lucrul asta si sunt mandru de el. E foarte important sa faci pace cu tine si sa fii multumit de ce vezi in oglinda. De fiecare data cand te urci pe scena si ai emotii, este bine sa te minti putin ca esti OK, ca stii bine partitura... Ma calibrez in functie de educatia pe care am primit-o de la parintii mei si ma calibrez muzical intorcandu-ma in timp, in clasa a IX-a, cand cantam toata ziua la chitara acustica, la mine in camera, si nu aveam decat o mare pasiune pentru muzica. Voiam sa cant, nu voiam sa cant pentru bani, nu voiam sa cant pentru faima sau pentru niciunul din gandurile astea parazite. Atunci, de fiecare data cand am dubii incotro ma indrept, ma intorc in camera mea, in clasa a IX-a, il vad pe copilul asta care lua chitara de pe perete si statea acolo cu sufletul lui toata ziua si zic: OK, asta trebuie sa fac si de acum inainte. Antrenor la "Vocea Romaniei"

Revii acum in televiziune, cam la 10 ani de la "Megastar", tot in ipostaza de membru al juriului, la "Vocea Romanie... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro