Imaginea "draceasca" a preotilor romani, in secolele trecute: "Absolva de pacate pentru cateva parale, dar iarta din suflet pe cel care imparte cu ei o oaie furata"
A descris in amanunt viata locuitorilor si s-a aratat uimit de ritualurile religioase pe care romanii le indeplineau cu strictete si de modul de viata al preotilor de la sate. Traind pe un petec de pamant dat de boierul care stapaneste satul, si deosebindu-se de cel mai sarac taran doar prin lunga sa barba, potcap si cizme, munceste si merge la piata la fel ca enoriasul ignorant ale carui pacate trecute, prezente si viitoare, este imputernicit sa le ierte. De piastrii proveniti de la impartasanie si de vinderea aghiazmei familia sa beneficiaza prea putin, pentru ca marea majoritate trebuiesc dati episcopului, ca un dar anual pentru privilegiul de a-si pastra pozitia. "Sa faca semnul crucii de la dreapta la stanga cand se roaga sau cand tuna, sa repete semnul crucii cand intalnesc preotul, cand trec pe langa o biserica sau cand incearca sa alunge diavolul, sa se prosterneze ca turcii, find atenti sa evite pozitia ingenuncheata a ereticilor catolici, sa-i venereze pe popi si sa-i blesteme pe Papa si pe musulmani, sa tina o suta cincizeci de sarbatori pe an si sa posteasca o suta zece zile, aceasta este invatatura pe care o da biserica milioanelor ei de adepti", sustinea autorul american.
Calatoria in spatiul romanesc a fost descrisa de acesta in lucrarea "Trois ans de promenade en Europe et Asie", aparuta la Paris in 1842 si reluata in volumul Le Keroutza, in 1846. Nu numai ca au locuri in Divan si au insemne de onoare, dar nu platesc niciun impozit impovarator sau ceea ce platesc este atat de simbolic, ca nici nu se poate vorbi de asa ceva. Autorul se arata uimit de superstitiile romanilor, promovate chiar de biserica.
"Superstitiosi si fanatici, indiferent de calitatea, pozitia si varsta lor, romanii, barbati si femei, cred inca in aparitii, in spirite bune sau rele, in revelatii misterioase, in viziuni, intr-un cuvant in sarlatanism. Ei cred si se tem si raman in credintele si temerile lor fara a vrea sa gaseasca principiul si sa-l combata.
"Vrem sa scapam de acesti oaspeti, atat de incomozi pentru multa lume, in special noaptea, cand ne place sa dormim fara sa fim deranjati? El sfinteste in fata voastra o fiola de ulei, nu conteaza calitatea, in care inmoaie o hartie pliata in mod misterios, si va agata aceasta hartie pe cap, cu sapte fire de par luate de pe frunte. Respectul acordat preotilor
Pastorul anglican Nathaniel Burton a calatorit in Tara Romaneasca si in Transilvania in anul 1837 si a relatat despre voiajul sau, intr-o lucrare aparuta in Dublin, in 1837, in care a dedicat spatii ample modului de viata al romanilor si chiar psihologia unora dintre ei. Purta palarie mare atat de obisnuita la tarani, ceea ce nu vazusem niciodata la clerul ortodox, si avea o barba lunga care ii cobora pana la brau. El era, bineinteles, oracolul adunarii, care i se adresa cu titlul de parinte, un cuvant care era mereu pe buzele lor. Dupa catva timp mi-au dat sa mananc cu painea mea o bucata de slanina, pe care am luat-o la inceput drept branza alba; iar incetul cu incetul a aparut o strachina mare cu carne de berbec fripta, din care numai preotul m-a poftit sa ma impartasesc. Cum cei din casa refuzasera la inceput, nu m-am ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro