Ii iertam sau nu pe parintii abuzivi? "Le fac pomenile, le aprind lumanari, ma rog pentru ei. Dar i-am iertat? Nu stiu"

Ii iertam sau nu pe parintii abuzivi?

O cunosc de ani de zile pe Gabi Lupu. Gabriela Lupu: "In casa familei Lupu din cartierul Tiglina 2 din Galati lipsea adesea apa calda sau lumina, dar niciodata bataia" Gabriela Lupu FOTO: Facebook/ Arhiva personala Pentru ca multi dintre prietenii mei de pe facebook pe care ii pretuiesc mult si-au pus sufletul pe tava vorbind despre bataile primite in copilarie ma simt nevoita sa spun si povestea mea. De curand prietena mea Rodica, cea care m-a adapostit cand am fugit de acasa, mi-a adus scrisoarea pe care tatal meu mi-a scris-o chiar atunci, la plecare, scrisoare ratacita printre notitele noastre de la cursuri.

acum 52 luni (18 Jan 2016)

O cunosc de ani de zile pe Gabi Lupu. Am mancat impreuna, am impartit, de multe ori, aceeasi masa la restaurante si terase. E colega mea de la departamentul cultura de la Romania libera. Am citit textul ei, publicat pe Facebook, si am ramas suspendata....Nu am stiut niciodata ce drame se ascund in spatele zambetului ei.

Si ma simt oarecum vinovata.

Mai stiu ca vom zambi amandoua, ca si cum nimic din toate acestea nu s-ar fi intamplat, la urmatorul spectacol de teatru.

Dupa ce textul ei despre abuzurile parintilor a devenit viral pe Facebook, Gabriela Lupu a marturisit: "Le multumesc tuturor celor care au vibrat la povestea mea si vreau sa-i asigur pe toti ca nu ma mai consider o victima.

Gabriela Lupu: "In casa familei Lupu din cartierul Tiglina 2 din Galati lipsea adesea apa calda sau lumina, dar niciodata bataia"

Gabriela Lupu FOTO: Facebook/ Arhiva personala

Pentru ca multi dintre prietenii mei de pe facebook pe care ii pretuiesc mult si-au pus sufletul pe tava vorbind despre bataile primite in copilarie ma simt nevoita sa spun si povestea mea. Cum amandoi eram ochelaristi, tata ne alinia si la semnalul "Jos ochelarii!" Nu stiu exact ce lucruri atat de cumplite puteam face noi, dar cafteala era fara limite. Venea pe la ora 1 acasa, dupa ore, incepea sa citeasca din colectia romanelor de dragoste de la editura Univers si orice soapta o deranja. O deranja atat de tare incat atunci cand tata venea rupt dupa 12, 14, 20 de ore de munca la combinatul siderurgic ii cerea imperios sa ne cafteasca pentru ca nu se mai intelege cu noi. Drept urmare, cand am inceput sa-mi iau viata in maini, scolarita fiind, pe langa caietele de dictando si cele cu patratele pentru aritmetica in fiecare zi caram in ghiozdan o curea de-a tatei si un facalet de-al mamei, armele "crimei". Dupa ore urcam intr-un autobuz, coboram intr-o statie oarecare si... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro