Iasi, orasul meu natal care se amageste de ani de zile ca este capitala culturala a Romaniei, a pierdut saptamana trecuta cursa pentru titlul de Capitala Culturala Europeana 2021. Decizia a uimit pe toata lumea, dar mai ales pe cei care traiau cu impresia ca Iasiul are un soi de drept natural - ca regii - de a primi acest titlu.

Numai ca asta este exact cea mai mare problema a celor care conduc orasul in care m-am nascut: Iasiului, ca oricarui alt targ din Romania, nu i se cuvine nimic, ci trebuie sa castige ceea ce isi doreste sa aiba. Am decis sa scriu acest comentariu despre iesirea sa din cursa culturala europeana tocmai pentru ca ceea ce se intampla acolo reprezinta de fapt, la scara mai mica, ceea ce se intampla in toata Romania asta de care unii dintre noi ne chinuim atat de mult sa scapam.

Ca si romanii, si iesenii - nu toti, evident, asa cum voi arata mai jos - sunt obsedati de imaginea pe care orasul o are in restul lumii. Insa cea mai mare parte din aceasta obsesie e canalizata spre o revolta sterila impotriva a ceea ce ei considera ca sunt prejudecati ale altora despre Iasi, nicidecum in sensul de a schimba in interior acele lucruri care deranjeaza.

Asa se face ca, de exemplu, a fost nevoie sa intervina DNA Bucuresti pentru ca unul dintre cei mai nocivi primari din tara, Gheorghe Nichita, sa fie oprit din cursa lui infernala la conducerea administratiei locale, asa se face ca politicieni si oameni de cultura cu o mentalitate provinciala groasa ca o marmelada afiseaza o aroganta care se bazeaza pe un trecut ultramitologizat - nu dacic, dar macar junimist - si care neaga un prezent anemic, asa se face ca economia este aproape la pamant, dar in mijlocul orasului a rasarit un urias mall cu prima parcare subterana din Dulcele Targ.

Incercarea de a-i demonstra ca de vina pentru izolarea capitalei Moldovei sunt chiar iesenii a fost de prisos. Desi aveam argumente: de 25 de ani, fostii mei concetateni voteaza numai politicieni... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro