Horatiu Pepine: Zapezile ca alibi | OPINIE DW

Poate chiar și vorbăria insistentă de pe toate canalele de televiziune despre șoselele inzăpezite, mașini repuse in mișcare, toată zarva care se face in jurul "eroismului" autorităților publice laolaltă cu alertele meteorologice nu sunt, in cele din urmă, decat un mod de a justifica o evadare discretă in reverie, căci doar calamitatea poate scuza cu adevărat "dezertarea". Prin urmare, dacă toată lumea iși rezervă cu atata nonșalanță mai multe zile de vacanță cu alibiul calamității, este nu doar pentru că omul are nevoie de o pasageră eliberare din ordinea cotidiană (apropo, in Romania există zile libere prin lege, dar nu există niciun carnaval!), dar și pentru că ordinea cotidiană este viciată și carentă.

acum 90 luni (11 Jan 2017)

Fiecare școală, in parte, ar fi putut să-și facă programul in mod autonom și ar fi fost puține cazuri de intrerupere totală a cursurilor. Am asistat la un abuz de bunăvoință și de spirit protector. In realitate, aceste zile cu Bucureștiul acoperit de zăpadă sunt un minunat prilej de fericire secretă pentru cei care reușesc să suspende rutina zilelor cu alibiul perfect al calamității naturale. O complicitate inavuabilă leagă profesori, decani, rectori, directori de școală, inspectori, elevi și studenți care nu s-au simțit mai solidari niciodată, așa cum fraterni se regăsesc, subit, participanții la un carnaval fără să se fi cunoscut dinainte. Un site de știri publica miercuri fotografia unei femei tinere care avansează glorios cu schiurile pe Bulevardul Dacia, imagine care, cu siguranță, ar putea fi ințeleasă ca protest impotriva unei primării ineficiente, deși ea pare mai curand o mărturie de jubilație transgresivă.

Intotdeauna ninsorile abundente au reprezentat in București o deschidere către fantastic la care au conspirat deopotrivă o mare neputință administrativă și inclinația nativă și irepresibilă către reverie a locuitorilor săi. E poate și o rezistență impotriva modernizării, una masivă și subconștientă care se aliază cu natura impotriva civilizației tehnologice. Un fapt este că trotuarele și străzile mici, aleile dintre case sau blocuri sunt rareori dezăpezite de cei care locuiesc acolo, dar lenea, dezertarea, absența spiritului civic nu sunt niciodată explicații suficiente. Se uită mereu sau mai curand e mereu reprimată senzația că orașul e mai frumos acoperit de zăpadă și se dă poate o luptă intre utilitarismul vieții practice și fascinația pe care o exercită redescoperirea subită a unei perspective uitate. Cinicii ar spune, in schimb, cu destulă indreptățire, că orașul este atat de murdar in zilele obișnuite, incat numai zăpada il mai poate... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro