De fapt e un locus dolenti dintre cele mai sensibile care, in ciuda timpului trecut, nu lasa pe nimeni indiferent. Iar, in cele din urma, se pare ca nu atat repunerea in discutie a rezultatului electoral ii preocupa pe membrii Comisiei de ancheta, cat angrenajul politic care, ipotetic, ar fi putut duce la alterarea rezultatului. Altii s-au dus si au recurs la tot felul de subterfugii ca sa nu raspunda la intrebari (fostul senator Anghel Iordanescu, de exemplu), in fine sunt si aceia care au refuzat pur si simplu sa se duca, chiar cu o anumita aroganta.

Audierea lui Teodor Baconschi nu a fost deloc prietenoasa, dar el a infruntat situatia cu franchete si stapanire de sine si probabil ca aceasta este singura atitudine care poate fi data ca exemplu.

Prin umare, a boicota o comisie parlamentara cu aerul superior ca esti mai presus de indoieli, cu aerul ca te injosesti participand la o cabala politica, este fie o eroare de apreciere, fie o solutie disperata de a ascunde adevarul. Nu mai sunt alte variante, oricat le-am cauta, in afara poate de o exagerata timiditate, de agorafobie sau de alte idiosincrazii care te-ar face inapt sa participi la o intrunire publica.

Am mai auzit spunandu-se ca aceasta comisie nu ar fi onorabila, caci ar ar invita numai persoane condamnate la inchisoare, dar aceste argumente n-au nicio logica. Nu inviti persoane dupa calitatea lor morala (pe care de altfel nu prea are cine sa o judece), ci dupa relevanta lor ca martori, ca participanti sau protagonisti ai unor evenimente. In plus, asa cum am vazut, au acceptat sa compara in fata Comisiei figuri respectabile ale vietii noastre publice, care au perceput prezenta lor nu ca pe ceva dezonorant, ci, dimpotriva, ca pe o buna ocazie de a-si apara onoarea. ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro