Romanii fac homeschooling de multa vreme. Copiii, inclusiv cei din familii modeste, sunt trimisi, cu un an inainte de examenul de admitere la liceu, sa faca meditatii la limba romana si la matematica. Parintii strang cureaua, renunta la concedii si ii platesc uneori chiar pe profesorii de la scoala, care au primit deja un salariu in acest scop, sa se ocupe de copil.

Cei cu dare de mana dubleaza, practic, orele de la scoala prin acest sistem al meditatiilor inca din clasa a VI-a. Mai tarziu, daca elevul e intr-un oras mare, poate spera sa aiba si niste ore de filosofie dupa model socratic. Parintii, la randul lor, fac nu doar eforturi materiale supradimensionate, dar si tot felul de aranjamente ca sa-si ajute odorul.

Daca familia nu are bani sa sustina tot acest proiect epuizant, dar e totusi interesata de educatia copilului, atunci parintii se ocupa direct de programul lui. Ii dau sa citeasca, il controleaza, il pun sa povesteasca, verbal si in scris, apoi fac impreuna tema la matematica pe care profesorul a dat-o, dar pe care elevul nu a inteles-o. Merg la muzeele din oras, la cele din imprejurimi, cand se iveste ocazia si la teatru. Stau de vorba, parintii incearca sa-i deschida copilului apetitul pentru arta, pe care profesorul de desen il omoara la scoala, uneori din neputinta, alteori din ignoranta sau lipsa de preocupare.

Sunt si copii isteti sau responsabili, care se descurca fara alte indrumari decat cele de la scoala. Sunt si copii, din familii cu multi bani, care sunt nefericiti acasa si care abia asteapta sa ajunga la scoala, e gura lor de oxigen, partea cea mai placuta a zilei. Nu pentru ca afla lucruri noi, ci fiindca gasesc o alta atmosfera, de veselie, buna dispozitie, de generozitate gratuita.

Pentru parintii care-si permit sa plateasca profesori buni si reusesc sa descopere talentele copiilor lor prin tot felul de cursuri, homeschooling-ul e o varianta buna, iar statul ar trebui sa le dea posibilitatea sa opteze, ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro