HISTORIA. "Pe Ada-Kaleh, timpul ne prisosea"

HISTORIA.

Eu ajung aici, cobor din barca, urc pe un fel de dig si de-acolo, cu matusa de mana, mergem pe un drum, pe o cale de acces cu piatra cubica; Si apare, la un moment dat, o imensa bolta de cetate, prima poarta de intrare in cetate, iara un prilej de uimire pentru mine. Partea din casa unde locuiau ei avea un nuc mare si imprejurul nucului, un fel de dusumea la o inaltime de 50-60 centimetri, inchisa cu un gardulet de protectie si o scarita de urcat;

acum 70 luni (26 Sep 2014)

Aici e vorba de primele amintiri si sunt vechi, foarte vechi primele amintiri. Sunt trecute cu mult peste 60 de ani. Si daca tot e la moda sa ne consideram victime, as putea fi si eu considerat o victima a celui de-Al Doilea Razboi Mondial, ca atatea mii si mii de copii ramasi orfani de tata. tatal meu pleaca in razboi si de atunci nu mai stim de el. Mama si parintii ei parasesc Filiasul si ajung in Danceu, o comuna mai apropiata de Turnu Severin, iar mama incepe sa-si caute de lucru. Cert este ca mama cautandu-si de lucru, avand si un copil, eu eram mereu lasat cand la bunici, cand la un frate al ei si astfel ajung si la matusa din insula... In jur de 6 ani, cam asa sa fi avut. chiar daca unii nu vor sa recunoasca si zic ca erau grozav de grozave, nu e adevarat; am trait pe viu si stiu ulitele alea pline de tarana, de namol. In fine, am facut drumul pana la Severin cu caruta, de acolo cu o cursa CFR pana la Halta Ada-Kaleh si acolo, prima amintire, normal, e barca. Ma urc in barca, vad apa aia asa maaaare, imensa pentru copilul de atunci... Cu un pic de teama, dar eram curios. Priveam in jur, apa clipocea, auzeam vaslitul vaslelor, ajung la debarcaderul de pe insula... Vedeti, exista verdeata si in satele noastre, dar aici era o abundenta de verdeata, totul era verde.

Se povesteste ca era un colt de Rai... Ziceam mai tarziu ca a fost o data insula Ada-Kaleh, acolo unde, primavara, si zidurile batranei cetatii infloreau. Infloreau, de ce? Pentru ca intre caramizile acelea ale cetatii, asezate in timp, in sute de ani, de cand fiintau ele, cresteau flori de gura-leului. Iar primavara ma uitam in fundul gradinii si vedeam zidul de sus pana jos inflorit...

"Smochinele, casa, cazemata, si acum, dupa 60 si ceva de ani, nu mi-au disparut din memorie"

Mama a mers atunci, la sfarsitul anilor '40, cu dumneavoastra, pe insula? Eu ajung aici, cobor din barca, urc pe un fel de dig si de-acolo, cu matusa de mana, mergem pe un drum, pe o cale de ... Citeste intreg articolul pe realitatea.ro