O lume noua se nastea si, odata cu ea, tehnologii, institutii, comportamente si atitudini diferite fata de epocile anterioare. Aruncatul cu pietre in geamurile trenurilor si amplasarea unor obiecte dure pe sine devenisera noi aventuri ale copilariei de sfarsitul secolului al XIX-lea, iar ciopartirea perdelelor si a plusului canapelelor din vagoane - comportamente des intalnite atat in Occident, cat si la noi in tara. Intre factorii care au contribuit la cresterea apetentei romanilor pentru calatoria fara bilet s-a numarat - vom vedea - si inclinatia omeneasca spre gratuitati pe CFR: in perioada interbelica (dar si acum), statul a fost (si este) foarte generos cu unii dintre cetatenii sai. si, odata cu el, si controlorul de bilete, care avea misiunea de a veghea la confortul calatorilor, de a le oferi informatii acestora si de a le verifica sau elibera biletul de calatorie.

In primele trei decenii de existenta a cailor ferate autohtone, mare parte din personalul de rang superior si mijlociu, inclusiv controlorii, era de origine etnica germana sau austriaca. Acest fapt era pricinuit de lipsa unui sistem de invatamant feroviar romanesc, care sa pregateasca functionari pentru calea ferata. Pana la organizarea acestuia, romanii, care reprezentau cea mai mare parte a micilor slujbasi ai caii ferate, se calificau la locul de munca. scolile profesionale si, mai tarziu, liceele feroviare au asigurat cunostintele si calificarile necesare domeniului, asa ca romanii au devenit angajatii majoritari ai CFR. Remarcabile sunt insa rigoarea, seriozitatea si punctualitatea pe care functionarii germani ai cailor ferate le-au inoculat si primei generatii de feroviari romani. Se poate ca in randurile acestora sa fi existat si cazuri sporadice de functionari care au incalcat normele;

Nasul in forma incipienta: un raport din 1893 inregistreaza pentru posteritate intelegerile dintre calatori si personalul trenurilor

Incepem cu o certitudine: nasul - denumire sub... Citeste intreg articolul pe realitatea.ro