>

Stupoare si revolta pe cat de tardive, pe cat de nepotrivite in raport cu ceea ce a fost, de decenii, politica europeana de "asimilare" promovata in numele idealurilor teoretice ale umanismului.

O politica ce s-a bazat pe un rationament considerat pe cat de simplu, pe atat de imbatabil: cei care veneau din tari sarace, bantuite de razboaie, boli, foamete, lipsiti de perspectiva unei vieti cat de cat normale, aveau sa se intalneasca cu miracolul unei societati prospere, cu conditii sociale exceptionale, cu programe de integrare sociala, educationale si de pregatire profesionala sustinute ultra-generos din bugetele a ceea ce odata au fost "statele bunastarii", beneficiind si de locuinte sociale si de facilitati multiple pe o perioada de cativa ani din momentul dobandirii dreptului de sedere, apoi a cetateniei statului respectiv. Si, mai ales, educandu-si copii in sensul respectarii absolute a acestor valori si, prin asta, al dispretului si negarii celorlalte, refuzate si batjocorite ca fiind decadente, obscen de permisive, expresie a unei moralitati specifice lumii teribile si condamnabile a "cruciatilor", cei care, odata, au distrus si parjolit tarile stramosilor lor, umilindu-i pentru secolele ce aveau sa urmeze. Pe de o parte, un tip de familie in care exista femeile active, responsabile si libere in exprimarea prezentei sociale, respectate pentru inteligenta si munca lor. De cealalta parte, avem modelul femeii infasurate in valuri negre mergand la doi metri in spatele barbatului, fiinta care nu exista cu adevarat decat in spatiul casei-harem, puitoare de copii, fara alta identitate recunoscuta decat sotie sau concubina, supusa la modul absolut, nascuta si educata in ideea superioritatii naturale a barbatului-stapan.

Tragedia Europei de acum este ca, dintr-un calcul politic gresit, s-a provocat aducerea pe curs de coliziune directa, in spatiul nostru, a acestor doua tipuri de perspective. Fiecare absolut corecta din punctul de ved... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro