Gratierea lui Dragnea si dilema lui Farfuridi | OPINIE

Cand un reper al culturii noastre, cum este Gabriel Liiceanu, ajunge să-și strige indignarea și să iasă in stradă, alături de miile de romani revoltați de ticăloșia politicienilor, atunci chiar că nu mai e loc de nuanțe. Aici, in ordonanța lui Dragnea, nu e vorba de rezolvarea unei probleme reale, cea a inchisorilor suprapopulate, in care se moare pe capete nu de azi, de ieri. Așa cum explică profesorul Radu Chiriță, de la Facultatea de Drept din Cluj, abuzul in serviciu e o infracțiune repudiată nu doar de Curtea Constituțională a Romaniei, ci și de Comisia de la Veneția.

acum 34 luni (1 Feb 2017)

Cand un reper al culturii noastre, cum este Gabriel Liiceanu, ajunge să-și strige indignarea și să iasă in stradă, alături de miile de romani revoltați de ticăloșia politicienilor, atunci chiar că nu mai e loc de nuanțe.

Motivul protestelor nu e că PSD vrea să legifereze, prin ordonanță, o grațiere colectivă și modificarea Codului Penal. Adevăratul motiv e că, de astă-dată, cei care inițiază ordonanțele sunt chiar potențialii lor beneficiari. Cand anunți că vrei să rezolvi problema pușcăriilor, dar prevezi, negru pe alb, că vor fi grațiați și cei condamnați cu suspendare, ca Liviu Dragnea, e clar ce se pregătește.

In fond, vinovați pentru situația de față sunt tot ei, politicienii, care s-au perindat in ultimii 25 de ani pe la putere, fără să miște vreun deget pentru imbunătățirea condițiilor din penitenciare. (In paranteză fie spus, aceiași politicieni sunt impasibili cand vine vorba de acuzația că niște suspecți de terorism ar fi fost supuși torturii pe plaiurile noastre mioritice).

Aici, in ordonanța lui Dragnea, nu e vorba de rezolvarea unei probleme reale, cea a inchisorilor suprapopulate, in care se moare pe capete nu de azi, de ieri. Și in care reziști doar dacă ai relații sus-puse, bani de șpagă sau o constituție foarte puternică. Așa că ele nu sunt gandite ca spații de penitență (apropo de originea termenului), ci ca spații de suferință fizică și psihică. Este o realitate pe care doar oamenii orbiți de ură nu vor s-o vadă. Sigur, o să-mi ziceți că prioritățile trebuie să fie altfel: să incepem cu orfelinatele, să trecem apoi la școli și la spitale, și abia pe urmă să ne ocupăm de pușcării. Raționamentul e insă la fel de găunos ca al celor care susțin că problema se rezolvă peste noapte printr-o ordonanță scrisă pe colțul mesei. Sunt de ajuns cateva măsuri simple pe care nu le-a luat, pană una-alta, nicio guvernare. La cată... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro