Maria Olaru rememoreaza in carte momentul in care tatal unei colege a intrat in sala de sport de la Deva, chemat de Octavian Bellu si Mariana Bitang, care erau furiosi ca o prinsesera pe sportiva transportand dulciuri pentru celelalte fete.

"Partea si mai groaznica a urmat dupa aceea: parintii Andreei Ulmeanu au fost convocati la scoala, caci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca sa dea un exemplu pentru toate celelalte. Asa se face ca eu (altfel, prea obisnuita cu violentele fizice care imi maltratasera copilaria) a trebuit sa asist si la o scena cumplita, pe care nu o pot uita. Acolo, in sala, pe aparatul numit sol, in fata tuturor, tatal colegei noastre si-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos si a batut-o, lovind-o cu salbaticie, parca incitat de plansetele si contorsionarile ei. De furie si de rusine, am plans, apoi, tot antrenamentul. La sfarsitul sedintei de pregatire, il aud pe dl.

Andreea Ulmeanu (32 de ani) s-a retras din gimnastica in 2002, la varsta de 20 de ani, nu inainte de a castiga Campionatul Mondial cu echipa, la Gent, in anul 2001. A fost ultimul titlu mondial castigat de nationala feminina de gimnastica a Romaniei. Intr-un interviu acordat publicatiei "Opinia Timisoarei", Ulmeanu a povestit cateva dintre tramele traite la Deva: "Si in momentul de fata mai am cosmaruri. La 12-13 ani sa ai un regim de viata mai ceva ca la militari?! Ganditi-va ca la ora 7 ne trezeam. Pe la 7 si jumatate aveam cantarul, in fiecare dimineata. Mergeam la micul dejun la 8 fara 10 si dupa, aveam doua ore de scoala, de la 8 la 10. La 10.30 incepeam antrenamentul pana pe la 2, apoi mancam. Dupa masa aveam recuperarea, in functie de traumatismele pe care le aveam, apoi aveam o ora de somn si la 5 incepeam al doilea antrenament, pana pe la 7.30 - 8. Dupa aceea masa, in functie de greutatea pe care o aveai dimineata la cantar. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro