"GiGel" este un one-man show unde redescoperi cu placere nu numai calitatile interpretative ale unui actor precum Gheorghe Ifrim, dar si abilitatile de a transmite mesajele dorite catre public ale unui dramaturg precum Alexandru Popa.

Un dramaturg roman pe care il tot descopar cu tot mai multa bucurie in texte montate pe scenele bucurestene si nu numai, extrem de destoinic in arta dramaturgiei contemporane. Textul lui Alexandru Popa, interpretarea lui Gheorghe Ifrim si montarea lui Vlad Zamfirescu aduc in scena un spectacol bine inchegat care isi atinge scopul, acela de a crea un moment de relaxare publicului, de bucurie intelectuala si de a pleca din sala de spectacol cu o poveste in gand. Cu umor, ironie, dar si sensibilitate si tandrete, actorul stie cum sa parcurga etapele de la "George", asa cum i se adresau parintii, la "Gigel", cum il numeste Violeta, fata care i-a starnit primii fiori ai dragostei la 12 ani. Ironia cu care sunt marcate copilaria si tineretea prin acest apelativ ce te duce cu gandul la un tip nu prea serios - pentru ca, nu-i asa, cine ar indrazni se adreseze cu acest apelativ lui Gheorghe Cozorici, Gheorghe Dinica sau Gica Hagi! Pe acelasi ecran pe care vor aparea si alti actori de valoare ai scenei romanesti pe care Gheorghe Ifrim ii evoca pe parcurs.

Ajungerea la punctul in care personajul spune "Adio Gigel, respect Gheorghe" este punctata cu mult talent si ironie de momente in care actorul ne demonstreaza ca poate fi, rand pe rand, si Michael Jackson, si Dan Spataru, si Aurelian Andreescu, si multi altii.

In tot acest parcurs, Gheorghe Ifrim ii ia pe spectatori martori ai destinului lui Gigel, nuantand extrem de fin, cu autoironie, tandrete si uneori cu tristete, dar intotdeauna credibil, clipe de viata, fara a uita sa-i omagieze pe actorii romani pentru ca "marii artisti nu se uita niciodata". ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro