George Banu, scriitor: "N-am fost niciodata solicitat sa fiu turnator"

George Banu, scriitor:

George Banu (71 de ani) a plecat din Romania la sfarsitul anului 1973, dupa ce, nu cu mult timp in urma, pe plaja de la 2 Mai, citise celebrele teze din iulie care-l infiorasera si-l facusera sa-si doreasca sa lase totul in urma. Dupa o copilarie petrecuta la Buzau, a ales teatrul si a intrat la Institutul de Teatru din Bucuresti ale carui cursuri de actorie le-a urmat intr-o clasa in care a fost coleg cu Andrei Serban, pana cand celebrul regizor si profesor Radu Penciulescu i-a schimbat destinul indrumandu-l sa renunte la actorie si sa se indrepte spre critica de teatru, asa cum, pe Andrei Serban l-a indrumat spre regie. Cand eram copil fratele unui prieten de-al lui tata mi-a trimis o carte de la Bucuresti cu studii de anatomie, de sculptura si cu o dedicatie pe care si-acum mi-o aduc aminte: "Sper ca aceasta carte te va multumi...". Parintii mei nu prea ma lasau sa ies pe la petreceri si atunci m-am afiliat unei echipe de teatru de amatori conduse de un instructor foarte simpatic si am facut primii pasi cu o piesa care se chema "Ecaterina Teodoroiu" si eu jucam un colonel care era un tradator. Ati venit la Bucuresti la facultatea de teatru si ati dat examen la actorie, de care v-ati despartit dupa trei ani, la indemnul lui Radu Penciulescu, pentru sectia de critica. DE LA ACTORIE LA CRITICA DE TEATRU Dar de la Buzau la Bucuresti, a fost greu sa va mutati, sa capatati celebrul buletin de Bucuresti? De la Bucuresti la Gara de Est din Paris, cu 20 de dolari in buzunar si o valiza de conserve Ati facut pasiuni pentru actrite? Bunicul m-a dus pe urma la Eugen si pe la 5 seara am zis sa mergem la restaurant si m-a dus la restaurantul cel mai chic, al intelectualilor din Paris, la Coupole. Da, aveam o valiza, ca in Cehov, o valiza splendida, din piele, cu initiale si cu manere metalice, care servise mamei in timpul internatului, care cantarea vreo 10 kg, un fel de relicva familiala, si care a ramas la beci si a putrezit. CV Premiat de Academia Franceza, in 2014 Numele: George Banu Data si locul nasterii: 22 iunie 1943, Buzau Studiile si cariera: A urmat cursurile Institutului de Teatru si Film din Bucuresti, clasa actorie si clasa teatrologie.

acum 89 luni (20 Jun 2015)

George Banu (71 de ani) a plecat din Romania la sfarsitul anului 1973, dupa ce, nu cu mult timp in urma, pe plaja de la 2 Mai, citise celebrele teze din iulie care-l infiorasera si-l facusera sa-si doreasca sa lase totul in urma. A ajuns la Paris cu 20 de dolari in buzunar si cu o valiza plina de conserve, iar pana sa devina unul dintre cei mai reputati profesori de la Sorbona, o vreme a facut anchete in metroul din Paris. Dupa o copilarie petrecuta la Buzau, a ales teatrul si a intrat la Institutul de Teatru din Bucuresti ale carui cursuri de actorie le-a urmat intr-o clasa in care a fost coleg cu Andrei Serban, pana cand celebrul regizor si profesor Radu Penciulescu i-a schimbat destinul indrumandu-l sa renunte la actorie si sa se indrepte spre critica de teatru, asa cum, pe Andrei Serban l-a indrumat spre regie. Atunci incepea un drum care pe George Banu avea sa-l transforme in cel mai reputat critic de teatru al ultimei jumatati de secol, omul are a strabatut lumea si a vazut spectacole pe toate meridianele, devenind el insusi cea mai vasta "biblioteca" de teatru a lumii. Este detinatorul Marelui Premiu al Francofoniei oferit de Academia Franceza si a primit de trei ori premiul pentru cea mai buna carte de teatru in Franta. De curand a lansat in Romania doua volume autobiografice speciale, cu titlul "Parisul personal", publicate la Editura Nemira, in care povesteste despre locurile si obiectele care-i populeaza viata la Paris. Si toate astea au inceput intr-o zi in care, in casa parintilor lui de pe strada Democratiei din Buzau, a ales teatrul... Casa cu daruri", in care spuneti povestea diverselor obiecte care va umplu acum viata si apartamentul de la Paris. Dar care e cel mai drag cadou care v-a bucurat o zi din copilaria dvs petrecuta la Buzau?

Cand eram copil fratele unui prieten de-al lui tata mi-a trimis o carte de la Bucuresti cu studii de anatomie, de sculptura si cu o dedicatie pe care si-acum mi-o aduc aminte: "Sper... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro