Gandirea in doi pasi sau cum trebuie gandit razboiul informational

Gandirea in doi pasi sau cum trebuie gandit razboiul informational

O suita de zvonuri legate de o banca care ar fi in faliment desi nu este (faptul fals), odata crezut de public (perceput ca real) duce la actiunea depunatorilor de a-si scoate bani, concomitent si intempestiv, din banci. A spune ca Trump a invins din cauza unor "fake news" livrate insidios de hackerii rusi frizeaza pe alocuri absurdul, iar, sociologic, ne intoarce, parca, cu aproape 100 de ani in urma, in perioada de debut a studiilor de sociologia comunicarii, in care lumea era convinsa ca o injectie mediatica, bine orientata, schimba orice, oricand, oriunde. Daca mass media si propaganda ruseasca au putut, chipurile, sa schimbe radical comportamentul de vot in favoarea lui Donald Trump, cum se face ca, practic, TOATA mass-media de mainstream din SUA (cu rarisime exceptii), de la CNN la New York Times, plus Hollywoodul cu celebritatile lui cu tot, fiecare cu conturi de FB de zeci de milioane de urmaritori, nu au reusit sa schimbe apetitul electoral al aceluiasi public? De cati hackeri ar fi fost nevoie pentru a deturna mesajul anti-Trump a lui Robert de Niro, difuzat si comentat la ore de varf de toate televiziunile americane, publicat pe site-urile tuturor ziarelor si tirajat abundent pe retele de socializare?

acum 43 luni (12 Jun 2017)

>

Text scris de Dan Dungaciu*

Prima dintre ele este ceea ce numim gandirea in doi pasi. A doua tine de importanta cruciala a dubletului incredere/neincredere in orice demers de investigare a razboiului informational, respectiv de reactie si rezistenta la acesta.

O greseala de gandire deloc inocenta

Una dintre ideile care se afla de multe ori in fundalul analizele dedicate propagandei si/sau a razboiului informational este prezumtia de omnipotenta a acestora. Acest mod de gandire este cel mai profund rau care i se poate intampla spatiului euroatlantic, in general, si Europei, in particular. O suita de zvonuri legate de o banca care ar fi in faliment desi nu este (faptul fals), odata crezut de public (perceput ca real) duce la actiunea depunatorilor de a-si scoate bani, concomitent si intempestiv, din banci. Acest exemplu, si multe altele, prost digerate si utilizate grabit, alimenteaza ideea ca propaganda si zvonurile false pot influenteaza irepresibil si decisiv viata sociala pe toate palierele acesteia. Iar eroarea care sta la baza acestui mod de gandire se poate vedea si in exemplul anterior: pentru ca zvonul initial (banca este in faliment sau incapacitate de plata) sa fie perceput ca real, trebuie sa fi existat deja, in populatie, neincredere si sentimentul precaritatii sistemului financiar-bancar si, deci, a bancii respectiv. Intr-un stat in care increderea in acest sistem este profunda si justificata, o asemenea campanie de zvonuri are sanse extrem de mici sa duca la rezulte de genul celor descrise mai sus. Este, altminteri spus, nevoie de o criza anterioara, la nivelul increderii sociale, care sa genereze consecintele sugerate mai sus. Inainte de criza propriu-zisa - caderea bancii - trebuie sa existe o alta criza, mai putin vizibila, dar esentiala - criza de incredere.

Avem nevoie, de aceea, in locul unei cauzalitati simpliste si, sociologic, inculte, de o gandire in doi pasi. Primul nivel este cercetar... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro