M-am gandit o secunda sa scriu acest articol sub un alt titlu si sa-l fi intitulat "Sa ne cunoastem postacii". M-am oprit, pentru ca tema eticii proceselor de comunicare e prea serioasa si mult mai vasta decat identitatea unor "postaci", cum sunt etichetati cei care, sub identitati false si in interesul cuiva care ii plateste, comenteaza texte sau imagini publicate pe Internet.

Scandalul "Legii defaimarii", identitatea sub care a patruns in spatiul public proiectul de Lege privind promovarea demnitatii umane si a tolerantei fata de diferentele de grup, a adus in dezbatere o tema mai mult decat interesanta - cea a regulilor comunicarii. Liviu Dragnea are dreptate sa se declare ingrijorat de umbrela numita "libertate de exprimare" sub care se manifesta nestingherite insulta, minciuna, grosolania. Dupa cum nu patesti nimic daca furi idei sau texte sau imagini si le diseminezi catre publicul tau, asa cum fac multe website-uri care se autointituleaza "de stiri". O fotografie, o opinie, un e-mail sau o postare pe Facebook sunt urme ce pot aparea de fiecare data cand tastele se aliniaza in configuratia potrivita. Minciuna online are picioare lungi si viata la fel de lunga.

Google si Facebook, ca sa ma refer doar la acesti doi giganti, au politici de reglaj al derapajelor de comunicare. E adevarat, uneori soft-ul poate crea situatii hilare, asa cum, de curand, o postare care continea o fotografie a unui tablou celebru care infatisa un nud a fost blocata. Dar managerii companiilor de internet incearca sa se adapteze si din perspectiva etica, iar pe langa functiunile etice ale robotilor, au creat si departamente distincte pentru studiul si elaborarea de reguli pentru civilizarea comunicarii.

Legea propusa de dl Dragnea si sustinuta, conform informatiilor din comisiile parlamentare, de foarte multi alti alesi, din partide diferite, incerca sa deseneze cateva limite ale dezlantuirilor online. S-a lovit insa de vehementa avocatilor libertatii de exprim... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro