De-a lungul aleilor din parc, pe partea stanga, sunt asezate, la distanta de un metru-un metru si ceva, casute din lemn in care comercianti din toata Romania vand tot felul de lucruri. Sunt masti din ate, oale de lut, obiecte artizanale din sticla ori din pamant, tot felul de ceramice, toiege si o multime de bucati de lemn impodobite cu ornamente, placinte, acadele, bomboane si alte zaharuri, mamaliga, sarmale maramuresene, fasole cu carnati ori doar fasole, bere, socata, mere glazurate. Lumea se opreste la fiecare comerciant si-i studiaza obiectele, nu fara un ochi critic, dar, oricum, impresionata de inventivitatea romaneasca. "E bine, ca place si la tineret acum", incuviinteaza cea de-a doua si merg mai departe cu aceeasi admiratie pentru mestesugul romanesc.

In alt colt de parc, o femeie isi grabeste fiul: "N-avem atatia bani, potoleste-te, ca-ti trag una de nu te vezi". Copilul voia si cozonac secuiesc, si fast-food de peste drum, si o oarecare sabie de lemn. S-au putut cumpara primele doua, iar baiatul, daca mai insista cu rugamintile, poate foarte bine sa mearga acasa ca oricum i-ar fi ajuns toata ziua, potrivit spuselor mamei, adresate fiului ei si auzite involuntar de multi dintre trecatori. Cei mai frumosi copii din batranul oras

Cei mai fericiti copii sunt cei care s-au intalnit cu Mickey Mouse si cu Minnie. Atractia principala, fireste, e la atelierele de face-painting. In 10 minute sau mai putin apar pe fetele celor mici paienjeni si fluturi, apar bujori in obraji ori insemne de printesa pe frunte.

Domnisoarele imbracate in stilul Belle Epoque, vlajganii imbracati in turci sau in tarani nu le intorc capetele celor mici, insa parintii isi mai trimit odraslele sa zambeasca de langa ei pentru o poza. Era bine sa fi fost un ansamblu, ceva, dar merge si-asa,cu un solist-doi, comenteaza ele si-si amintesc de tineretile lor pe ritmul fluierului si al acordeonului compuse modern, pe calculator. Citeste intreg articolul pe adevarul.ro