FOTO VIDEO Jocul de-a granitele. Santurile Transnistriei: "Vrem cu Europa, dar noi pe rusi nu-i tradam!"
"S-a apucat Transnistria sa ne are pamanturile" A strans vreo opt oameni acolo si le-a dat cateva bucati mici de pamant fiecaruia, pamant din partea cealalta, "a noastra, din vale, de la balta", adica la o aruncatura de bat de Nistru. Cei de la guvernare vor asa, sa ne impinga, ei nu vor tare-tare sa rezolve problemele noastre, pentru ca ei au treburile lor cu Europa si nu pot sa intre in Europa pentru ca noi avem problema asta cu Transnistria", spune Ana Bertcan, de 32 de ani. Viata lor se imparte in inainte si dupa 1992 si mereu concluzia e ca "inainte era mai bine": "Noi, satele de la Nistru, daca nu votam comunistii, precis ca noi o sa fim dati la o parte si o sa fie granita aici, pe Nistru, ca ei sa se poata duce in Europa, iar noi sa ramanem aici, aruncati", conchide Ana, de sub baticul pepit infasurat pe cap. Oameni batrani care, in loc sa traiasca dintr-o pensie moldoveneasca de 5-600 de lei, adica putin peste 140 de lei romanesti, primesc pensii de vreo 1.800 de ruble transnistrene de la separatisti, adica mai bine de 470 de lei romanesti.
Dorotcaia e unul dintre cuiele pe care separatistii transnistreni vor sa si le scoata din coaste. Nu prea au de ales, zic ei: traiesc din agricultura si, fara pasaport de la autoritatile nistrene nerecunoscute de nicio tara din lume, nu-si pot vinde produsele "in partea lor". Mai nou, locuitorii din Dorotcaia au nevoie de pasapoarte transnistrene pentru a-si lucra pamanturile. Din 25 decembrie 2013, transnistrenii pur si simplu nu i-au mai lasat sa intre la ele, tragand inca o vama imaginara care separa satul de pamanturile "de dupa traseu", adica despartite de o sosea. Ca sa fie si mai convingatori, in vara aceasta s-au apucat sa sape santuri de-a lungul terenurilor, pe o lungime de mai bine de opt kilometri, astfel ca oamenii sa nu poata ajunge la ele. Daca vor sa ocoleasca santurile, ajung la punctele de control ale separatistilor. De fiecare data, chiar si de cate trei, patru ori pe zi, cand avem nevoie sa trecem in partea ceea a lor, trebuie sa scriem declaratii... Pamanturile alea sunt de fapt ale statului, nu sunt proprietate privata, imi spune la telefon Piotr Dobrinski, "al doilea primar" din Dorotcaia. De cand s-au luat terenurile, umbla zi de zi cu cate-un militian transnistrean pe la portile oamenilor si le explica ce-au de facut daca nu vor sa le piarda de tot. "Ne-au propus sa trecem actele la ei, dar daca ne trecem pamanturile la autoritatile transnistrene, apoi noi trebuie sa le luam in arenda, cu 464 de ruble pe hectar si ni le dau doar pe cate un an", spune Vera Simionov (foto), reprezentant al proprietarilor de teren din localitate. "Chiar saptamana asta au venit, cu un militian de la Dubasari. Ca sa facem actele, sa mergem acolo sa semnam. Pana la urma, mi-au raspuns de la SIS (Serviciul de Informatii si Securitate, echivalentul SRI - n.r.), ca si acolo am sunat. Nu stiam ce sa fac, daca nu ma duc, ziceau ca pierd totul, daca ma duceam si semnam, recunosteam autoritatile separatiste. Si de la SIS mi-au zis sa stau pe loc, sa nu facem nimic, ca e ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro