Cei trei barbati din masina din fata noastra au fost intorsi de la vama separatista din Dubasari. Erau toti imbracati simplu, cu haine groase si nu tocmai noi sau scumpe, cu bocanci greoi si fesuri ponosite. Doar ca, prin portbagajul masinii vechi, cu numere de Transnistria, vamesii inchipuiti care vorbesc numai in rusa le-au gasit un stativ de camera de filmat. Odata ce ajungi pe malul lor, sa te tii: pacificatorii cu mitraliere pe umar si tancuri lucioase in spate pazesc bine, ca doar in Dubasari e una dintre notoriile fabrici de armament din Transnistra. Militienii cu kagabistii in civil stau si fumeaza pe la mai toate intersectiile. Chiar pe mal, zona transnistreana e impartita mai ceva ca o tabla de sah: satul asta e controlat de ei, satul celalalt e moldovenesc, dupa el urmeaza iar filtru, unele sate si le-au impartit intre ei, reusind sa taie bucati pe care nu reusisera sa le insface in 1992, asa ca jumatate de sat e moldoveneasca si e plina de afise electorale, in cealalta nimic nu te-ar duce cu gandul ca prin zona s-ar organiza alegeri. Cand opreste "rutiera", cum sunt numite aici maxi-taxi-urile, nu stii daca e pentru ca are vreun semn de cedeaza trecerea sau daca trebuie sa scoti iar pasaportul. "Nu va suparati, imi spuneti si mie daca e vreo sectie de vot pe aici? Si aici de ce nu sunt? In Dubasari nu sunt urne, nu sunt alegeri, sunt doar oameni chirciti de frig si masini foarte scumpe parcate langa harburi care, la fel ca ideologia liderilor separatisti, sunt nascute cu URSS-ul intr-un ceas. "Pana acum, noi am trecut alegerile cu batai, cu amenintari, cu distrugerea", ne spune Iurie Cotofan in fata sectiei de vot numarul 3 din Cocieri. Transnistria voteaza "Asta se face cu un tel, de intimidat si de speriat oamenii ca sa nu iasa la vot. Oamenilor care-s mai tari, de pilda, le e totuna, dar altul se gandeste:

Si nu mai voteaza." Noi ii intelegem de ce nu voteaza si nu putem spune nimic, dar ne mandrim cu cei care vin totusi si voteaza. Demonstreaza... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro