Apa lacului Babadag este, in prezent, dulce, insa, locul reprezenta candva un depozit important de sare. Pe vremea turcilor, in anii secetosi, cand apa lacului seca, oamenii adunau sarea de pe fund, iar pe malul lacului erau mai multe mori de vant, care intre timp au disparut, povesteste Pascale Roibu, care a copilarit aici. Preotul Simeon Moruzov a scris o biografie a satului in anul 1913, de unde aflam ca in apa lacului traia un singur peste, cambula, pe care oamenii il prindeau doar cu cosuri de nuiele. Iata cum il caracteriza el: "un peste slut de tot: lat, cu o parte alba si cu alta neagra, amandoi ochii sunt numai pe o parte a capului, nici nu inoata ca tot pestele cu spinarea in sus, ci in lat ca broasca. E bun numai pentru omul flamand, mai cu seama cand e gatit bine, prajit sau plachie (copt in soba, cu ceapa taiata felii, cu ulei sau untdelemn) de obicei se mananca cu mamaliga. Pestele a disparut din apa lacului dupa ce, in anii '20, cand s-a sapat un canal care a alimentat Razelmul cu apa dulce din Dunare, s-a alimentat si lacul Babadag, apa devenind dulce. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro