Multa vreme, Flavia Coposu a refuzat sa vorbeasca despre ceea ce a avut de indurat ea si familia sa in perioada comunismului pentru vina de a fi una dintre vechile familii de intelectuali din Ardeal, dar, mai ales, pentru cea de a fi de acelasi sange cu Corneliu Coposu, in care comunistii au vazut intotdeauna un mare pericol.

Noi n-am vrut niciodata sa vorbim despre noi, ce s-a intamplat cu noi dupa arestarea lui (Corneliu Coposu -n.n.) si stii de ce? Dintr-o foarte justificata decenta, ca n-are rost sa ne vaietam, ca foarte mare parte de populatie a suferit ... E foarte adevarat ca nu am acceptat nici un fel de compromis de nici care. Dar, a incepe si a vorbi de suferinta noastra, ca ne-a dat afara din servici, ca n-am putut progresa, ca n-am facut branza mare, e una. Dar, daca compari ce-a patit amaratul asta de Cornel, care i-o mancat cei mai frumosi ani in puscarie, atunci zic io ca este indecent sa te vaieti, Asa este.

Mai tarziu, contand cu siguranta si faptul ca era un bobotan de-al ei, sora Seniorului a acceptat sa-si depene amintirile in fata istoricului, incepand cu anii frumosi ai copilariei de la Bobota, si incheind cu lupta pentru existenta din perioada comunista. "Cand a trebuit sa merg eu in clasa I la Beius, tata a rugat-o pe doamna directoare a liceului sa-i ingaduie sa ma aduca numai in data de 15 septembrie, cand trebuia sa o aduca si pe sora mea, Doina, deja eleva in clasa a IV-a. Sigur ca doamna directoare a admis aceasta exceptie si, ca atare, am dat examenul de admitere singura. Am dat proba scrisa la limba romana, unde am raspuns bine, atat la ortografie, cat si la gramatica, iar profesoara mi-a cerut adresa invatatorului care s-a ocupat de mine, pentru a-l felicita. Am fost foarte fericita de acest succes si mandra de invatatorii mei", isi aminteste ea.

Dupa cum scrie istoricul Marin Pop in "Monografia familiei Coposu", la fel ca sora sa Doina, Flavia a fost bursiera pana in clasa a V... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro