FOTO Solutie pentru oamenii strazii: terapie prin gradinarit

FOTO Solutie pentru oamenii strazii: terapie prin gradinarit

Text de Elena Stancu, jurnalist independent Fotografii de Cosmin Bumbut Patru baieti stau inghesuiti pe canapea si ne privesc curiosi, putin emotionati, de parca ar fi la un examen. Piri, 31 de ani, ma ia de mana si-mi povesteste nimicuri: apa nu-i face bine la stomac si de-aia bea Pepsi, cafeaua nu e buna fara zahar, aseara un barbat a facut scandal la adapostul de noapte. Sediul asociatiei Stea, care se ocupa de persoanele fara adapost din Satu Mare, e o casa cu doua camere, un hol de trecere si o bucatarie la parter, plus o mansarda in care e biroul Mirelei, masina de spalat si cateva spatii de depozitare. Activitatea se face intr-una dintre incaperile de la parter, care la pranz se transforma in sala de mese, iar dupa-amiaza, in sala de clasa pentru copiii care vin la centru sa-si faca lectiile. Pana la 33 de ani, Mirela s-a plans mereu ca nu-i place ce face: a locuit o vreme in Italia, unde a ingrijit copii si batrani, apoi s-a maritat si s-a mutat la Satu Mare, unde s-a angajat la o firma de cablaje. Mirela se ocupa de programul de terapie prin gradinarit, care-i ajuta pe tinerii fara adapost sa invete o meserie (cativa lucreaza sezonier la Florisal, serviciul de salubrizare), ii obisnuieste sa respecte un program si niste reguli. Asistentii sociali de la Stea ii ajuta sa-si faca acte de identitate, ii duc la doctor daca sunt bolnavi, ii vaccineaza, le dau medicamente, lame de ras, sampon si tampoane. Langa ei traieste Szandy, de 24 de ani, impreuna cu fata ei de un an si cu baiatul de trei. Femeia tocmai a spalat hainele copiilor si le-a intins la uscat - apa de spalat ia din Somes, cu PET-urile, iar apa de baut, de la cimitir. In jurul Mirelei s-a strans un grup de barbati si de femei care vorbesc tare si deodata: nu au acte, au nevoie de medicamente, ar vrea sa mearga la lucru. Podul de cale ferata e plin de oameni, biciclete si elevi care se intorc de la scoala, cu toate ca aici au murit calcati de tren mai multi copii nesupravegheati si adulti ametiti de alcool. Are ochii negri si o privire intensa, in care citesti ca e constient de situatia lui si ca-i e rusine de noi, de Mirela, de toata viata lui de sub calea ferata. Mai tarziu, dupa ce plecam, Jozsi o cauta pe Mirela la asociatie si o roaga sa ne sune si sa ne ceara scuze in numele lui: ii e rusine de scena pe care a facut-o sora-sa si n-ar vrea ca din cauza ei sa nu mai venim la Stea. Trecem pe langa alte baraci si copii dezbracati si murdari, iar noi ne gandim la Jozsi, la Fernando, care a vrut sa ne dea noua sapca lui cu marijuana, la Norby, la Zoly si la ura cu care se confrunta zilnic. "Vin de la cel mai bun liceu din Paris si daca vezi cum stau si se joaca cu mucosii astia ai nostri, cum ii iau in brate asa paduchiosi si se umple de tate si fac caravane la ei, in Crangului. In centrul orasului ne asteapta un grup de vreo 30 de elevi de clasa a IX-a de la Colegiul Bratianu. Eu ziua nu-mi placea sa trag din el ca ma vedea lumea, poate ca trecea o fata sau un baiat pe langa mine: Nu ca sa ma laud: eu deja am un timp de doua luni si ceva de cand nu mai trag din punga. S-a ocupat intai de nevoile lor de baza: i-a dus pe copii la doctor, le-a facut acte de identitate, i-a chemat la centru sa se spele si sa-si spele hainele. Serele de la Stea Gradina de la Curtuius se afla pe un teren donat de Primaria Satu Mare. Mirela crede ca Jozsi, Zsolti sau Norby ar avea o sansa la o viata normala doar daca ar lucra intr-un mediu protejat, cu persoane care stiu la ce sa se astepte de la ei si care sunt constiente de abuzurile pe care le-au suferit. Planul asociatiei este sa transfome gradina de la Curtuius intr-un proiect de antreprenoriat social si sa-i angajeze pe Jozsi, pe Norby, pe Zsolti si pe altii.

acum 56 luni (26 May 2016)

Text de Elena Stancu, jurnalist independent

Fotografii de Cosmin Bumbut

Patru baieti stau inghesuiti pe canapea si ne privesc curiosi, putin emotionati, de parca ar fi la un examen. Ar vrea sa se comporte bine, sa n-o dezamageasca pe Mirela Molnar, asistentul social care a lucrat cu ei in ultimele luni si de care s-au atasat, la fel cum se ataseaza de fiecare om care le arata putina bunavointa.

Kutyas e saten, cu ochi albastri, si are un corp subtire, de adolescent, desi are 26 de ani. E cel mai vorbaret dintre ei, singurul care ne-a intrebat de unde suntem si ce facem aici. Levi, 19 ani, si-a pus telefonul la incarcat si se uita in surdina la un videoclip de manele, iar Norby, 16, si Fernando, 14, se inghesuie in el, sa vada si ei.

Florentina e slaba si fragila, cu tenul maroniu si patat, si arata mai in varsta decat cei 29 de ani pe care-i are. strada a lasat urme pe fetele lor obosite si pe mainile lor pline de taieturi. Florentina poarta o bluza de trening, colanti cu pete de leopard si adidasi aurii. Sta langa Robi, 31 de ani, iubitul ei ziua si protectorul ei noaptea, atunci cand iese la lucru pe strazi. El e tatal celor doi copii ai ei, o fetita de opt luni si un baiat de doi ani, amandoi dati in plasament.

Copiii au fost luati de Protectia copilului dupa ce Mirela a facut zeci de sesizari. Fetita avea doar cateva luni asta iarna si dormea impreuna cu Florentina si Robi intr-o cladire abandonata de pe malul Somesului, fara curent electric, fara incalzire si fara geamuri. Dimineata, inainte de serviciu, trecea pe la ei ca sa vada daca mai traieste.

Zsolti, 30 de ani, si Jozsi, 26, stau zgribuliti pe scari, cu gecile pe ei, desi inauntru e cald. Motaie absenti, indiferenti la zgomotul de fond din incaperea mica in care urmeaza "activitatea de insusire a abilitatilor sociale". Adica Mirela ii invata lucrurile pe care nu l... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro