"Semmeringul banatean", cum i se mai spune caii ferate Oravita-Anina, a fost construit in timpul Imperiului Austro-Ungar si a fost dat in folosinta in 25 noiembrie 1863 pentru transportul de marfa. Din 18 noiembrie 1869, calea ferata a inceput sa fie folosita si pentru transportul de persoane. Linia ferata are o lungime de 33 de kilometri si cuprinde 14 tuneluri si zece viaducte. Unele tuneluri sunt cele mai vechi folosite in Europa si au fost sapate cu dalta, ciocanul, tarnacopul sau cu ciocanul de piatra, dinamita nefiind inca inventata. Linia a fost construita pentru ca huila si antracitul din minele de la Anina sa poata ajunge la Oravita, iar de aici mai departe in portul de la Bazias, de unde carbunele era imbarcat in vapoarele care il duceau la Viena. Acesta a redat informatii pretioase primite de la un impatimit al blogului sau, Traian Constantin Novac, care a facut cercetari importante despre "Semmeringul banatean". La Bazias, carbunele provenit din zacamantul de huila superioara de la Anina era incarcat in slepuri pentru a aproviziona marile furnale din Europa centrala, aflata in plina revolutie industriala. Linia aceasta a fost construita la numai trei decenii dupa prima cale ferata din lume, Liverpool-Manchester, in absenta dinamitei, a tehnicii de ridicare (macarale) si chiar a cimenturilor", scrie Mircea Rusnac, pe istoriabanatului.wordpress.com.

Constructorii liniei Oravita-Anina si-au dovedit geniul Partea sa cea mai spectaculoasa si mai valoroasa este portiunea mediana, dintre Lisava si Garliste. Aceasta pentru ca, spre deosebire de celelalte doua parti, ea nu merge de-a lungul unui rau sau parau, folosindu-se de valea sapata de acesta, ci ataca pur si simplu masivul calcaros care ii sta in cale (aici fiind cele mai multe tuneluri si defilee), atingand numai aici toate performantele sale tehnice: in cei 11 kilometri ai acestei portiuni nu se gasesc decat 200 metri de terasament plat. Aici constructorul a fost nevoit sa foloseasca cele m... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro