Are 32 de ani, s-a nascut la Sighetul Marmatiei, iar la terminarea liceului a plecat in Spania sa munceasca timp de trei luni, pe perioada vacantei. Era perioada in care tanarul Miron Bococi oscila intre a da examen la Facultatea de Arhitectura din Cluj sau a incepe o cariera ca jandarm.

Doar ca planurile de acasa, din Maramures, nu s-au potrivit cu cele din Barcelona. Aici s-a angajat ingrijitor la o ferma unde a intalnit o alta lume: cea a cailor de rasa. Voiam sa dau la Facultatea de Arhitectura pentru care ma pregatisem cu domnul Dorel Cordos, un distins arhitect.

Relatia om-cal, una deosebita

Desi era obisnuit cu aceste animale, parintii lui avand cai, niciodata nu si-a imaginat ca relatia om-cal poate deveni una deosebita. Aveam o curiozitate foarte mare legata de cum sunt, cum gandesc, ce le place, ce nu le place, deoarece erau prezenti in tot ceea ce insemna munca noastra la padure sau pe camp. Se intorcea acasa de la munte, iar la coborare caruta in care era s-a rasturnat prinzandu-l sub ea. Desi atunci a suferit mult, Miron a trecut peste acest moment, iar calul nu a devenit un animal de care sa se teama sau pe care sa-l evite.

FOTO Mircea Rosca

La ferma de langa Barcelona a observat pentru prima data modul in care se lucreaza cu caii de competitie, care sunt tratati ca facand parte din familie si astfel si-a dat seama ca un om poate sa traiasca de pe urma cailor, sa transforme un hobby intr-o profesie placuta.

A ales sa ramana in Spania propunandu-si sa se dedice acestei noi pasiuni descoperite aici. A inceput sa invete totul de unul singur, mai ales prin observarea comportamentului cailor, apoi ajutat de cateva filmari ale unui dresor american.

Conditiile in care muncea si modul in care proprietarii fermei se comportau cu el, l-au determinat pe Miron sa plece dupa cateva luni. Asa a ajuns sa lucreze intr-un restaurant doar pentr... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro