S-a intamplat pe 28 aprilie 1923, cand Bolton Wanderers si West Ham s-au intalnit in finala Cupei Angliei. Pe Wembley, noul stadion construit la Londra, englezii au dat navala si poate doar Dumnezeu a vrut ca totul sa nu se transforme intr-o tragedie. Pentru a cinsti evenimentul, conducerea Federatiei din Albion a decis ca primul meci sa fie finala Cupei, mai ales ca trofeul urma sa fie inmanat de Regele George al V-lea. Numai ca, organizatorii s-au temut ca stadionul nu se va umple, si pentru a nu-i strica suveranului sarbatoarea, au facut o reclama agresiva in zilele premergatoare partidei. Au chemat lumea la stadion prin toate mijloacele posibile, anuntand ca e un meci fabulos, pe o arena noua, la care se ajunge usor si tot asa.

Nimeni nu se astepta insa ca in ziua partidei sa vina atata puhoi de lume. A fost o deficienta de organizare majora, in ciuda faptului ca realizand ce se va intampla, politia londoneza a incercat sa inchisa strazile spre stadion si a dat sfoara in tara ca lumea sa nu mai vina. Mai ales ca cei de la Bolton nici nu ajunsesera la stadion, fiind nevoiti sa abandoneze masinile la peste o mila distanta de Wembley.

Intr-un final, cu destula intarziere, fortele de ordine s-au mobilizat si au reusit sa scoata lumea de gazon. Intr-un interviu acordat peste ani, el a marturisit ca atunci cand a ajuns in apropierea stadionului tot ce a putut vedea a fost o multime de capete. Si totusi a facut-o pe calul sau, Billy, care desi era gri, a intrat in istorie ca fiind alb, din pricina faptului ca la vremea respectiva nu se puteau face decat fotografii alb-negru, iar el era singura pata intr-o multime inchisa.

Din cauza imbulzelii de pe teren, 900 de persoane au raportat ca avand rani usoare, iar 20 au ajuns la spital. Ulterior s-a deschis o ancheta si Camera Comunelor l-a tras la raspundere pe secretarul Ministerului de Interne, care ii caracterizase pe cativa spectatori ca fiind huligani. Cazul a fost insa inchis, concluzia f... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro