Seria interviurilor cu oamenii legii care au pasiuni deosebite continuă cu Emil-Lucian Fronescu, polițist de frontieră in cadrul Gărzii de Coastă din anul 2005.

Romania liberă: De cand ați inceput să pictați efectiv și ce ați făcut cu pictura respectivă?

Emil-Lucian Fronescu: Am inceput să pictez incă de la varsta preşcolară, deci e greu să spun care a fost prima mea pictură şi ce am făcut cu ea. Fiica mea este singurul membru din familie care imi moşteneşte talentul şi in plus, cantă la pian, este la Şcoala de Muzică. Nu am fost indemnat de nimeni, dar am fost susţinut de familie.

R.L: Ce pictați cel mai des și ce pictură vă este cel mai aproape de suflet?

ELF: Cel mai des pictez peisaje, iar in ultimul timp am inceput să pictez portrete, un subiect greu de care mi-a fost teamă să mă apropii pană acum 4- 5 ani. De asemenea, pictand de mai bine de cincizeci de ani este foarte greu sa spun cate picturi am realizat. Mai aproape de suflet nu este o pictura anume, sunt mai multe tratand subiecte diferite.

ELF: Din păcate nu atat cat mi-aş dori, munca, familia imi ocupă destul timp şi in plus cand găsesc puţin timp, nu intotdeauna găsesc şi starea necesară creaţiei plastice. Cel mai scurt timp a fost de 5 ore iar cea mai lungă perioada de timp a fost alocată unei panze de mari dimensiuni (300x110 cm), o compoziţie cu elemente specifice spaţiului deltaic, in special zona Sulina. Panza se află expusă la Centrul de Pregătire şi Cazare Sulina.

R.L: De unde vă procurați materia primă pentru pictură (vopsele, panză, etc.)?

ELF: Materialele le procur din magazinele de specialitate, costul unei lucrări, in funcţie de dimensiunile panzei si rama aleasa pentru aceasta, poate varia intre 150 lei pană la cateva sute de lei.

ELF: Am participat la multe expoziţii de grup, am avut şi două expoziţii personale, prima cand eram incă la liceu (Liceu... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro