Valentin Ghighilicea, actualmente pensionar, isi aminteste si acum dificultatea examenului pe care a trebuit sa-l sustina la Bucuresti pentru a fi desemnat mecanic de locomotiva pentru trenul prezidential. Responsabilitatea era foarte mare, iar securistii nu faceau rabat de la nimic fiind vorba de siguranta dictatorului. Examinatorii au urmarit capacitatea, reflexivitatea, abilitatea de a lua decizii intr-un timp scurt, mobilitatea in timp si in spatiu, dar si tinuta omului de zi cu zi, adica sa prezinti o stare viguroasa, sa fii un om sanatos, sa fii un om puternic. La finele examenului, din tot sistemul CFR au fost selectionati doar patru mecanici de locomotiva care sa conduca trenul prezidential.

Hotel pe roti

Trenul prezidential era o adevarata bijuterie pe roti pentru acele vremuri, vagoanele fiind dotate cu aer conditionat, mochete luxoase, lambriuri lucrate manual, grupuri sanitare cu bideuri si cazi, matase pe pereti. In afara de vagonul prezidential, banii s-au dus si in vagoane-dormitor cu grup sanitar propriu pentru demnitari de rang inalt ori in vagone protocol cu baruri luxoase.

Putea atinge o viteza de peste 200 de kilometri la ora

Dincolo de lux, firesc avand in vedere ca vorbim de un tren prezidential, constructorii (o firma din Franta si una din Germania) au avut in vedere in primul siguranta pasagerilor.

"Trenul era compus din vagoane foarte bine pregatite tehnic si era dotat cu generatoare pentru a avea o autonomie de cel putin o luna si jumatate, astfel incat putea sa stationeze timp de o luna si jumatate cu toate serviciile complete, daca s-ar fi intamplat vreo catastrofa", explica fostul mecanic de locomotiva de pe trenul prezidential. Trenul putea atinge o viteza de peste 200 de kilometri la ora, avea cele mai complexe si moderne sisteme de franare. Astfel, trenul era pregatit din timp pentru orice calatorie, iar traseul b... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro