FOTO Cum s-a transformat un sat aproape mort intr-o destinatie turistica. "Initial ne spun ca nu vor rezista fara televizor. Apoi le place"

Dupa 1989 a inceput insa sa se naruie totul, iar oamenii din micul catun au ajuns la o subzistenta constanta, ocupandu-se in mare parte de agricultura si cresterea animalelor. O lume se schimba cu alta - ne bucura privirea o curte verde, foarte bine ingrijita, umbrita de pomi cu fructe, cateva casute cochete care nu erau decat niste grajduri si o terasa larga, amenajata cu bun gust care da spre padure si care nu mai aminteste nimic de sura care a fost odata. Casa, inainte de restaurare Toate investitiile se ridica la cateva sute de mii de euro si vin din partea a doi sasi, care au participat la o intrunire a comunitatii sasilor din anul 2014. S-au facut investitii si la o alta casa similara, care continea grajduri si o sura si primim oaspeti si acolo", explica Lucretia Grenner.

acum 68 luni (14 Jun 2018)

Dupa 1989 a inceput insa sa se naruie totul, iar oamenii din micul catun au ajuns la o subzistenta constanta, ocupandu-se in mare parte de agricultura si cresterea animalelor. Raspunsul sta in dezvoltarea turismului si in existenta unei comunitati puternice de sasi, care se reintorc la casele lor. La Veseud se poate ajunge fie de pe DN 1, prin Sasaus, fie de pe drumul judetean care leaga Sibiul de Veseud, prin Cornatel, Marpod si Chirpar. Infrastructura nu pare promitatoare pentru un potential turist atunci cand intri in comuna Chirpar, din care face parte satul Veseud - drumul este ingust, spart de gropi si putin marcat. Se mai pot observa ramasite de tencuiala colorata, spalacita de timp. Ajungem la Veseud11, o pensiune agroturistica despre care si Directia Judeteana de Cultura recunostea recent intr-un raport ca a transformat satul dintr-o ruina intr-o destinatie turistica. O singura investitie se pare ca a fost suficienta ca satul sa prinda viata, iar exemplul acesteia este servit si pentru alte localitati cu potential turistic care se sufoca in saracie, dar unde e extrem de necesar ca patrimoniul cultural sa fie protejat. O lume se schimba cu alta - ne bucura privirea o curte verde, foarte bine ingrijita, umbrita de pomi cu fructe, cateva casute cochete care nu erau decat niste grajduri si o terasa larga, amenajata cu bun gust care da spre padure si care nu mai aminteste nimic de sura care a fost odata. Casa este, se pare, din anul 1893, insa s-a pastrat si o grinda pe care este indicat anul 1790. Hornul care vine de la cuptorul cu lemne a fost pastrat si se integreaza perfect in designul actual. In camara unde era tinuta zestrea se afla un alt dormitor, dotat cu pat dublu si unul pentru copii. Aici trebuie sa comunicati unii cu altii", ne spune Grenner si, fara gluma, sunt soti care recunosc ca nu si-au mai vorbit de ani buni atat de multe lucruri, stand aici cateva zile. Apoi stau si 5, si 6 si le place ca reusesc sa se descopere". Lucretia Grenner Grajdurile... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro