FOTO Apostolii lui Stalin. Ce-a vrut sa spuna autorul Mihail Sadoveanu despre comunism? Biografia incomoda a "Ceahlaului oportunismului"

Sadoveanu stie despre ce vorbeste: nu de mult timp, se intorsese de la Moscova, unde erau celebrati 220 de ani de la intemeierea Academiei de Stiinte a Uniunii Sovietice. FOTO: Fototeca online a comunismului romanesc Doua studii de caz: in ancheta revistei "Tribuna poporului" din ianuarie 1945, la intrebarea "Unde merge literatura", scriitorul spunea: "Transformarile din URSS se datoresc intelectualilor care, vreme de un veac au luptat [...] Indraznesc a spune ca la noi, dimpotriva, intelectualitatea a fost si se dovedeste reactionara si scriitorii urmeaza, in mare parte, a trai in asemenea atmosfera", arata Ana Selejan in volumul "Tradarea intelectualilor. Adeziunea sa aparent strict ideologica era privita cu surprindere si dezgust de catre adversarii de idei - se ajunsese chiar la rugaminti pasionale pentru a-l convinge pe scriitor sa se dezica de anturajul rosu! Trafic de influenta cu Maria Tanase Desi astazi ar putea cadea sub incidenta unor acuzatii de trafic de influenta sau abuz in serviciu, unele dintre episoadele care-i umanizeaza alegerile politice lui Mihail Sadoveanu sunt prezentate cu multa ingaduinta de catre fiica sa, Profira Sadoveanu, in volumul "Destainuiri". De la tentativa esuata de suicid la idila cu Elena Lupescu si "divortul decent si elegant de monarhie". [...] Sunt bucuros ca armata rosie ne-a scapat poate pentru totdeauna de bestia razboinica", arata o nota publicata de Constantin Mitru in "Mihail Sadoveanu - Pagini de jurnal si documente inedite", volum ce reuneste note disparate diverse, de la vorbe de duh, la bancuri misogine si insiruiri de cuvinte cu accent pe ultima silaba. Alta nota: 3 mai 1951 - "Autorul lui vreme de jumatate de veac s-a intristat alaturea de eroii sai de predilectie, umilitii si obijduitii vietii, pana ce in sfarsit, iata, a putut ajunge sa se bucure cu si fratii lui plugari de viata noua ce li s-a deschis". "In concordanta cu convingerile lui" Aceste idei par sa fie intarite si de amicul scriitorului, Demostene Botez, care povesteste, in colectia de texte reunite de Ion Popescu-Sireteanu in "Amintiri despre Mihail Sadoveanu": "Dupa 23 august 1944 maistrul locuia provizoriu, adapostit la o ruda a sa, in Bucuresti, Intrarea Roma. Cand, la o vanatoare de iepuri, in tarina satului Focuri, luandu-si in locul pustii lui de totdeauna, cu cocoase, una noua, fara cocoase, cu care nu era obisnuit, ba chiar i se parea bearca si ciudata, nu a impuscat de dimineata pana la amiaza nimic. Un singur exemplu: in 1951, publica volumul "Cantec pentru tovarasul Gheorghiu-Dej", o sinistra apoteoza in prea multe versuri: 13 catrene de introducere, 185 de catrene despre greva de la Grivita, 106 - despre evadarea dictatorului din lagarul de la Targu-Jiu, 86 - despre inchisoarea de la Doftana si 21 - epilog. Face apoi parte din cercul intelectualilor progresisti din Cluj si Sibiu, lupta contra legionarilor, ba chiar e implicat in actiuni de subterana: in 1936, organizeaza celula de partid de la Universitatea din Cluj, iar din 1938 activeaza in presa taranista, la ordinele partidului: e secretar de redactie al revistei "Tara Noua". Pentru ca stie limbi straine, e repartizat la Biroul II de Informatii si Contrainformatii din Marele Stat Major, cu serviciul in biroul de cenzura din Gara de Nord. Mila Ii scrie lui Dej, cel caruia ii dedicase o carte intreaga in urma cu mai putin de un an (an in care luase si Premiul de Stat): "Stimate tovarase Gheorghiu-Dej, a treia oara va adresez o scrisoare, pe care eu insumi am oprit-o de doua ori, de teama ca nu are sa ajunga la dumneavoastra, iar daca ajunge, cine stie cum ar fi sa fie citita de aceia care v-ar prezenta-o".