FOTO Actorul Horatiu Malaele, la 64 de ani: "Copilaria este cadoul ce ni-l face viata pentru tot ce vom avea de indurat"

FOTO Actorul Horatiu Malaele, la 64 de ani:

Pe 31 iulie si 1 august, de la ora 20.00, actorul Horatiu Malaele joaca pe Sala Mare a Teatrului National "I.L. Despre rolul sau din "Cafeneaua", actorul Horatiu Malaele spune: "Mai limpede ca orice, mi-am descoperit ambitiile si slabiciunile, norocirile si nenorocirile, viata mea, a voastra, a noastra si toate la un loc rasturnate in viata acestei familii imaginate - oglinda vie si inspaimantatoare a vietii noastre pe pamant". Da, sub bisericile Iasiului il redescopar pe Emil Brumaru: "Eram la mare tebecisti, atat de grasi, atat de tristi/ Si stam la bar neband, fumand/ In pielea alba tatuand durerile/ Si apoi plangand / De ce exist?". Spectacolul este descris drept "o bufonada amara, de altitudine dramatica, ce ne propune sa cunoastem povestea simpla a unei familii americane: Louise si Wally Murdock (vazuti la 30, 50 si 70 de ani );

acum 94 luni (31 Jul 2016)

Pe 31 iulie si 1 august, de la ora 20.00, actorul Horatiu Malaele joaca pe Sala Mare a Teatrului National "I.L. Despre rolul sau din "Cafeneaua", actorul Horatiu Malaele spune: "Mai limpede ca orice, mi-am descoperit ambitiile si slabiciunile, norocirile si nenorocirile, viata mea, a voastra, a noastra si toate la un loc rasturnate in viata acestei familii imaginate - oglinda vie si inspaimantatoare a vietii noastre pe pamant".

Adevarul: Joci, desenezi, esti regizor de teatru si de film. A devenit Malaele o institutie acum, la 64 de ani?

Horatiu Malaele: Reprezint institutia Malaele al carei director, muncitor si somer sunt. Actorul este un om care izvoraste continuuu si care cauta permanent. Platon spunea ca "poezia e ceva plapand, inaripat si sacru".

Esti ironic in toate spectacolele tale fata de "gogosile" politicii. Ii ironizam si inainte de 1989 pe comunisti, era o colaborare, o intelegere tacita intre mine si public, care intelegea toate aluziile, in acea perioada grea. Ne bucuram si taceam impreuna. Si asa puteam merge mai departe. Si satul, si casa de la tara, casa tatalui meu, casa Tehomirului meu, ce-si tragea numele dupa un copil de-al lui Basarab ingropat in picioare. Tehomirul meu cald si nostalgic, cu oameni saraci, dar gospodari, guralivi si betivi, oltenii adevarati dintre dealurile ce despart Gorjul de Mehedinti, oltenii mandri ai fratelui Minulescu...

Copilaria este cadoul ce ni-l face viata pentru ce vom avea de indurat. Mi-e dor de tot, de nedeile satelor, unde mancam colaci sfintiti, caltabosi, sugiuc, turta dulce si mai ales inghetata colorata de la tigani.

Umorul, mai mult sarcasmul, cinismul si ironia ta sunt adesea strepezitoare.

In scenele de jonglare, de echilibristica pe o margine de lume sunt poate cel mai mult eu insumi. Da, totul devine dramatic, prin liniile ingrosate ale personajelor si prin c... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro